1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Romii greci: săraci şi marginalizaţi

Relatările din presă despre Maria, fata dată pe mâna străinilor au potenţat resentimentele împotriva romilor. A căror mizerie şi marginalizare continuă să fie crunte.

„E tipic”! exclamă indignat Stelios Kalamiotis. Din punctul de vedere al acestui rom solid, din cartierul atenian Chalandri, nu se putea altfel: relatările din presă despre Maria, fetiţa din Bulgaria dată pe mâna străinilor din cauza nevoilor materiale ale familiei au potenţat resentimentele împotriva romilor.

De fapte nu s-a mai sinchisit nimeni. Potrivit acuzelor mai puţin virulente, „micul înger blond”, după cum i s-a spus Mariei în ziarele de scandal, ar fi fost răpit de la părinţi şi vândut în Grecia.

„Ba s-a mai scris chiar în ziare că micuţa ar fi fost abuzată de propria ei mamă şi că părinţii adoptivi ar fi tratat-o ca pe un urs de circ. Toţi au mai avut de istorisit câte o poveste proprie”, se plânge Kalamiotis. Or, investigaţiile ar fi demonstrat că lucrurile nu s-au petrecut defel aşa, că aceste învinuiri sunt toate false, mai afirmă el, revoltat, cerând ca justiţia să-şi facă în continuare treaba, fără să se lase însă influenţată din afară.

O asociaţie culturală în lupta contra evacuărilor

Kalamiotis a lansat justiţiei elene un apel şi în privinţa sa. Omul face parte dintre cei 300 de romi care locuiesc în suburbia ateniană şi li s-a cerut, de către oficialităţi, să-şi părăsească domiciliul. Motivul este că locuinţele lor s-ar situa pe terenuri străine ale căror proprietari, iniţial inactivi, ar fi început, mai nou, să le revendice, eventual pentru că valoarea imobiliară a zonei cu pricina a început să crească.

Or, Stelios Kalamiotis şi ceilalţi romi din aşezare sunt extrem de săraci. Mulţi dintre ei trăiesc din banii foarte puţini pe care-i câştigă ca negustori de ocazie ori ca gunoieri. La Chalandri au înfiinţat o asociaţie culturală, care a organizat, nu fără succes, operaţiunea respingerii pe cale juridică a evacuărilor silite.

Banii n-ajung la romi

Potrivit lui Kalamiotis, un om în vârstă de 55 de ani, Parlamentul a mai dezbătut odată, cu ani în urmă, chestiunea evacuărilor silite. Controversatele terenuri par, potrivit lui, să fi fost atribuite ilegal, în timpul dictaturii militare, deci în intervalul cuprins între 1967 şi 1974, unei societăţi de construcţie de locuinţe pentru funcţionarii publici. Cu toate acestea el unul ar fi gata să-şi părăsească locuinţa, dacă statul i-ar da în aceiaşi zonă alta, în loc, ori l-ar ajuta să-şi construiască o casă. Fiindcă „bani ar fi destui”.

Şi Panagiotis Dimitras, preşedintele organizaţiei Greek Helsinki Monitor, de apărare a drepturilor omului, e de părere că, pentru romi, s-ar fi pus la dispoziţie bani destui, care însă nu ajung la adevăraţii nevoiaşi. Potrivit lui, problemele principale cu care se confruntă mulţi romi greci vizează situaţia locuinţelor şi lipsa accesului copiilor lor la şcoli. Or, în aceste două domenii abia dacă s-a schimbat ceva în anii din urmă, în ciuda ambiţioaselor proiecte guvernamentale şi susţinerii financiare europene.

Fostul premier, Kostas Simitis a adoptat un program de ameliorare a situaţiei romilor din Grecia având drept obiectiv să procure locuinţe fiecărui nevoiaş, precum şi să garanteze tuturor copiilor absolvirea unei şcoli, relevă Dimitras. Or, bilanţul acestui program a lăsat mult de dorit. Zeci de milioane de euro, din care sume mari din subvenţiile europene s-au investit în acest proiect, dar banii au fost sifonaţi de responsabili corupţi, ori s-au pierdut din pricina proastei gestiuni.

Între sărăcie lucie şi asimilare

Până în ziua de azi nu s-a putut stabili nici măcar numărul exact al romilor din Grecia. În presă s-au vehiculat date, potrivit cărora numărul lor ar fi cuprins între 150.000 şi un sfert de milion, militanţii pentru drepturile omului estimează că ar fi vorba de 300.000. Conform experţilor, estimările sunt dificile între altele pentru că cei mai mulţi romi din Grecia trec drept „adaptaţi social”, duc o existenţă burgheză, chiar dacă, adesea, modestă, şi-şi trec sub tăcere originea.

În ciuda acestui proces de asimilare, zeci de mii de romi continuă să trăiască în mahalale. Aceşti oameni ar avea urgentă nevoie de programele de asistenţă existente, dar una e s-o spui, cu totul alta să-i ajuţi. Deşi administraţia transmite banii primiţi pentru romi, nu evaluează consecinţele acestor operaţiuni şi nu verifică în ce măsură nevoiaşii profită de pe urma lor.

Pe hârtie ajutorarea funcţionează perfect, dar în realitate puţini primesc realmente sprijinul. Deosebit de clare sunt carenţele în domeniul şcolarizării copiilor, afirmă reprezentantul grupului Helsinki.

CEDO a condamnat de altfel Grecia, din cauza unor şcoli de ghetou, destinate romilor. În ciuda verdictelor, şcolile au continuat să existe, a regretat Dimitras. Care a precizat că una dintre aceste şcoli se află în localitatea Sofades, din centrul ţării, unde s-a construit o aşezare model pentru romi. Acolo, locuinţele romilor sunt dotate mai luxos decât multe case vecine. Dar în materie de educaţie nu s-a schimbat mare lucru: 500 de copii romi s-au văzut înghesuiţi într-o şcoală în care nu pot învăţa nimic.

Experţii bănuiesc că romii sunt victimele unui cerc vicios. Ameninţaţi de sărăcie şi marginalizare, prea puţini copii îşi pot fructifica şansele şcolare şi se văd în stare să se ridice din marasmul lor social.

În lupta sa interminabilă cu autorităţile, Stelios Kalamiotis, tatăl a cinci copii, a sfârşit prin a înţelege el însuşi problema. „Ştii de ce suferim noi, romii? Pentru că nu ştim să citim şi să scriem. Motiv pentru care suntem exploataţi”, afirmă el, scandalizat.