1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Romania abisala

Unii dintre cei mai lucizi comentatori romani se arata ingrijorati rau de situatia in care se gaseste Romania. Alerta lor e cat se poate justificata. Ea presupune insa nu doar sa se ia act de situatie.

Dan Tapalaga actioneaza sirena alarmei regretand, in Revista22, progresiva vulnerabilizare a statului roman prin proiectele de legi promovate actualmente in Parlament. Aceste proiecte sunt in mod clar de natura sa puna bete in roate justitiei si luptei anticoruptie. E vorba, intre altele, de “castrarea ANI” si de modificarea legii administratiei astfel incat sa se faciliteze furtul banului public. E vorba, in plus, de tentativele unor senatori ai puterii pontocratico-voiculesciene precum parlamentara PC, Cristina Anghel, ori senatorul UNPR, ex-PSD, Harlambie Vochitoiu, de a le usura soarta marilor corupti. Miza proiectului celei dintai este a gratia ori reduce substantial pedepsele aplicate de judecatori putregaiului care otraveste viata economica, sociala si politica a Romaniei. Adoptarea proiectului promovat de cel din urma ar inlesni delincventilor fuga de raspundere prin amanarea executarii condamnarilor pronuntate prin verdicte judecatoresti.

Odata in plus, unii parlamentari isi folosesc mandatele in forul legislativ spre a sluji nu celor care i-au ales, ci unui sistem ticalosit. Populat de mari si mici borfasi, de oligarhi si mafioti traficanti de influenta, de afaceristi mituitori si politicieni mituiti, de santajisti si ex-securisti miliardari, posesori de averi fabuloase sustrase din buzunarul natiunii, acest sistem caduc e sustinut, nu in ultimul rand, de varii inertii.

De pilda de inertia unei opinii publice prea sistematic si indelungata vreme dezinformata ori rau informata ca multi sa nu relativizeze faradelegea si sa aspire la enormitati. Imi marturisea zilele trecute in Bucuresti un muncitor, care nu auzise de eliberarea Iuliei Timosenko si o compara pe reformista de la Kiev cu fostul sef al PNG, ca ar vrea sa-l aleaga la presedintie pe “Becali”. Sau la nevoie, pe unul care sa-l scoata din puscarie. Nu pentru ca Becali ar fi nevinovat, ci pentru ca ar fi “mai putin vinovat decat altii”.

Sistemul e ajutat si de o presa care nu se solidarizeaza si nu se revolta la unison si impreuna cu oamenii de rand cand, la unele televiziuni au loc linsaje mediatice, iar la televiziunea publica se practica, fara jena, cenzura. De pilda prin nedifuzarea unui interviu al presedintelui. Dupa care, culmea insolentei, conducerea tvr omite, cu superbie, sa-si explice foarfeca.

Sistemul e sprijinit, involuntar in parte, si de o elita, care, dupa cum pe buna dreptate observa Alexandru Lazescu, e refractara la reforme, preferand status quo-ul unor schimbari ce-ar amplifica desigur competitivitatea in Romania, dar ar fi riscante pentru ea.

O parte a acestei elite a ramas tarata de prejudecati bizantine, etnicist-religioase, rasiste sau nationaliste. Ca atare, e lesne manevrabila. O manipuleaza o masinarie propagandistica anti-occidentala si anti-democratica sofisticata, cu o productivitate mare si un produs televizat si internautic si insidios si eficient, obtinut din cooperarea retelelor extremiste, securisto-oligarhice din spatiul post-sovietic si ex-comunist. Ravagii face mai ales exportul ideologiei fascistoide hibride, moscovite, marca Dughin, bastardizand si bolsevismul, si ortodoxismul si nazismul.

In fine, un segment semnificativ al acestei elite continua sa se autoiluzioneze, crezand ca ar putea sa-si cultive in continuare, imperturbabil, prejudecatile si lenea de a gandi. Ca si cum absenta oricarui entuziasm in lupta pentru democratie si inertia la reforme ar putea fi suplinite de vest si de americani. Pentru ca, Occidentul, vezi bine, “nu ne va lasa”. Or, adevarul trist este ca vestul si SUA au semnalizat in repetate randuri ca, dincolo de efortul presupus de rezolvarea propriilor probleme, nu pot face mare lucru pentru o tara, daca n-au partneri interni.

Ca toate aceste iluzii, aberatii, inertii, defecte si rezistente la reforme amplifica in mod considerabil vulnerabilitatea unei democratii aflate si in proximitatea altor pericole, inclusiv externe, e tot atat de clar precum faptul ca, dupa incheierea mandatului actualului presedinte, e si concret primejdie mare. Primejdie mai cu seama in materie de justitie. Fiindca in campania electorala se distribuie nu doar cadouri economic dezastruoase. De dragul imaginii se dau si daruri politice precum afisata neimixtiunea in procesul judecarii marilor corupti. Or, odata incheiata campania, eficienta luptei anticoruptie si independenta justitiei, bunurile cele mai de pret castigate de romani in ultimul deceniu, risca sa ajunga mai rapid de domeniul trecutului decat ai zice peste.

Punand toate acestea cap la cap, devine limpede ca in fata Romaniei se casca un hau monstruos. Daca te uiti mult la abis e posibil sa sfarsesti, spre a-l parafraza pe Nietzsche, prin a descoperi ca abisul iti intoarce privirea si te fixeaza pe tine. Dar, cine e perfect? Apoi, nu e timpul instalarii in mari dileme, nici vremea de dat bir cu fugitii, fatalist. A venit momentul mobilizarii tuturor resurselor intru izbavirea tarii de riscul resutei in abisul din care s-a extras acum un sfert de veac.