Românii la ceasul marii uniri | România | DW | 08.12.2017
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Românii la ceasul marii uniri

Ce-i mai consternant? Ruinarea galopantă a prestigiului democraţiei prin degradarea accelerată a imaginii parlamentului sau ritmul bestial în care penalii acestui for le fură românilor dreptul la justiţie? Ce-i de făcut?

Odată aprobat cu voturile PSD, ALDE şi UDMR, noul statut al magistraților i-a transformat pe procurorii și judecătorii României din cavaleri independenţi ai statului de drept în supuşi obedienţi ai unor legi mafiote, menite să transforme România într-o oligarhie de tip feudal.

De acum încolo, magistraţii vor fi chemaţi, precum colegii lor ruşi ori turci, chinezi ori iranieni să impună o lege strâmbă şi să-i apere pe marii infractori, dispunând de control politic, mai degrabă decât pe cetăţenii cinstiţi, dar de rând. Cei din urmă au fost deposedaţi de orice urmă de putere. Căci din statut a dispărut sintagma potrivit căreia "procurorii sunt independenți".  

Nu trebuie uitat, fireşte, niciun parlamentar care a pus umărul la această ruşinoasă demolare a unui pilon esenţial al statului de drept. Va veni poate o vreme, când, chiar dacă nu vor răspunde în faţa naţiunii pentru fapta lor, aceşti inşi vor trebui să dea socoteală măcar în faţa familiilor lor. Sau a propriilor lor fizionomii, dimineaţa, în oglindă, la bărbierit. Sau la machiat. Dar în cauză, la punerea pe butuci a democraţiei, nu sunt doar un Dragnea, un Iordache-altă-întrebare, un Nicolicea, Nicolae, Bădălău, et eiusdem farinae.

În cauză sunt toţi cei siliţi să trăiască sub stăpânirea lor insolentă, stârnind masochistelor dintre românce plăceri nebănuite. Amintind fatal de femeile făcând trotuarul la mineriade, spre a stimula prin aplauze mutilările, schingiuirea ori asasinarea bucureştenilor de către ortaci şi securiştii care-i conduceau, unul din liderii acestor parlamentari, în speţă Şerban Nicolae se vede încurajat scatologic pe FB. „Respect d-le Şerban”, scrie o preopinentă. „Să nu vă pară rău...Cineva trebuia s-o pună în banca ei pe această Closet Căcărău””.  

Siderantă nu e doar coprolalia acestei femei. Sau ura, indiferenţa, mârşăvia altora care susţin transformarea Parlamentului românesc într-o cocină extrasă din Ferma Animalelor de Orwell. Oroare nu mai puţin durabilă stârnesc dejecţiile insului care, ca senator, e nu doar vârful de lance al distrugerii statului de drept românesc, ci-şi permite să proiecteze imprecaţii, injurii şi obscenităţi sălbatice către o colegă, doar pentru că doamna cu pricina îl irită. Căci îşi îndeplineşte, împreună cu USR, misiunea. Aceea de a se opune strâmbării legilor justiţiei.

E lesne de înţeles ce efect devastator au deopotrivă alunecarea către troacă şi spumele de la gura unui Şerban Nicolae, precum şi ocările susţinătorilor săi din parlament, guvern şi din afara lor asupra credibilităţii Parlamentului, a autorităţii forului legislativ, a democraţiei, a României.

Şi a imaginii ei nu doar externe, ci şi interne. Memoria poporului român îi va înregistra şi trata cu siguranţă cum merită nu doar pe artizanii direcţi ai diverselor victorii ale dictaturii. Nu le va uita nici cozile lor de topor din presă ori magistratură. Din rândul celei din urmă, patru mii de oameni n-au pus, spre cinstea lor, botul la un blid de linte. Pentru un post la Curtea Constituţională. Şi s-au găsit şi ziarişti care nu se gudură, iată, pe lângă potentaţii PSDişti pentru un pumn de arginţi vărsaţi de oligarhi securişti.

Condamnaţi, în schimb, la judecata istoriei, vor fi şi cei care astăzi, în frunte cu preşedintele ţării, cu oamenii politici şi blatiştii lor mimând opoziţia, în loc s-o facă, ori cu ierarhii bisericii, cu liderii ong-urilor şi cu cetăţenii obişnuiţi, nu vor întreprinde tot ce le este omeneşte posibil, pentru a-şi asuma răspunderea ce le revine şi a se opune, din răsputeri, distrugerii democraţiei şi statului de drept.

Dar mai poate fi oprită oare nemernicia pusă în operă pe nerăsuflate, la umbra doliului unei naţiuni, din prea marea nerăbdare a hoţilor de a se apăra de riscul de a ajunge în cătuşe? Mai pot fi oare frânaţi conducătorii penali ai ţării?

Am convingerea că e posibil. Ba chiar probabil, în ciuda doliului şi a apropierii sărbătorilor. În fond, să nu uităm nemuritoarea recomandare a preşedintelui american Jefferson. "Cînd nedreptatea devine lege, rezistenţa devine datorie!" Vorba platformei 100 a lui Dacian Cioloş. "Ei ca hoţii, noi cu toţii".

Indiferent de şcoala, poziţia socială, ori identitatea lor etnică şi religioasă, cetăţenii României se regăsesc, în ajunul centenarului Marii Uniri, la ceasul marii solidarităţi. Au ocazia să-şi facă datoria la fel de energic ca USR, nu în ultimul rând evitând să atace şi să divizeze, ticălos, opoziţia, într-un moment în care duşmanul nu între adversarii penalilor se găseşte. Au şansa, iată, istorică, de a proba în faţa copiilor şi nepoţilor lor că, departe de a fi o naţiune degenerată, alcătuiesc un popor de cetăţeni perfect capabili să se unească, să-şi făurească un destin demn şi un viitor al libertăţii şi dreptăţii.