1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Românii doresc o strângere a relaţiilor cu Germania

Potrivit unui studiu sociologic realizat de IRES la sfârşitului anului trecut, relaţiile cu Germania ar trebui să fie prioritatea externă a anului 2013, în timp ce Rusia este cvasi-ignorată.

Cancelarul Angela Merkel, primindu-l la Berlin pe preşedintele Traian Băsescu

Cancelarul Angela Merkel, primindu-l la Berlin pe preşedintele Traian Băsescu

Sondajul realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie între 19 şi 21 decembrie se raportează retropectiv la întregul an 2012, punând însă şi întrebările obişnuite privind viitorul şi optimismul cu privire la propria situaţie.

Sondajul conţine însă şi o întrebare care iese din tiparele obişnuite: “Cu care dintre următoarele ţări ar trebui să avem o relaţie mai bună în 2013?

Lista prestabilită a opţiunilor conţine 11 state (SUA, Germania, Franţa, Rusia, Marea Britanie, Italia, Spania, Ungaria, Moldova, China, Bulgaria), iar răspunsurile sunt oarecum suprinprinzătoare: pe primul loc al priorităţilor se află Germania, cu 38%, urmează apoi SUA, cu abia 20%, iar celelalte ţări, fără excepţie, primesc procente neglijabile: Franţa 6%, Marea Britanie 6%, Italia şi Spania câte 3%, doar Rusia primind un gratificator 7%. Cei care nu ştiu sau care nu răspund (10%) sunt mai mulţi decât aceia care sunt de părere că ar fi bine ca România să insiste asupra relaţiilor sale cu Franţa, Marea Britanie şamd.

Întrebarea aceasta cu privire la priorităţile externe nu figurează de obicei în studiile publicate de acest tip. Este neobişnuit să pui întrebări cu privire la subiecte care pretind o anumită competenţă şi în tratamentul cărora percepţiile populare contează mai puţin. Sociologul Vasile Dâncu, care prezintă pe scurt sondajul (vasiledancu.blogspot.ro), nu dă explicaţii cu privire la intenţiile sale, aşa încât trebuie să ne mulţumim cu atât. Dar chiar dacă nu ştim exact ce anume a dorit să pună în valoare cu această întrebare, sondajul este folositor.

Primul lucru care surprinde este cota foarte scăzută, de 7% (deşi este a treia ca poziţie), pe care o atinge prioritatea relaţiilor cu Rusia. Aici nu vorbim despre analize sau trenduri politice, ci de percepţii populare şi am fi putut crede că Rusia, în virtutea poate a unor tradiţii religioase comune şi a faptului că amintirea epocii sovietice se va fi estompat, va beneficia de o atenţie mai ridicată. Cu siguranţă că, în România, procentul politicienilor care ar plasa relaţiile cu Rusia mai sus în clasamentul priorităţilor ar fi mai mare, cu argumente binecunoscute. Se mai poate deduce însă că Rusia nu doar că nu prezintă un interes foarte mare, dar nici nu mai reprezintă o ameninţare.

Percepţiile populare nu reprezintă însă întotdeauna un interes bine definit în mod raţional, fapt care este mai uşor de evaluat în cazul Bulgariei şi Ungariei, ţări vecine cu care România nu reuşeşte să colaboreze pe cât ar putea. Bulgaria cel puţin primeşte abia 0,4%, cu toate că reprezintă spaţiul economic cel mai accesibil, dar căruia i se întoarce pur şi simplu spatele, din motive neclare. România nici măcar în privinţa podurilor peste Dunăre nu a crezut de cuviinţă că ar trebui să-şi dea mai mult interesul, iar podul de la Giurgiu este neglijat într-un chip regretabil.

E adevărat că Republica Moldova (3%) pare mai interesantă decât Bulgaria, dar dacă ne gândim la unionismul manifestat de anumite cercuri, am putea spune că acesta nu se bucură de un real succes popular. Preşedintele Băsescu, cu aluziile sale, a câştigat de fapt voturi în Basarabia şi nu în România.

Surprinzător, ţări ca Italia şi Spania, care găzduiesc masa cea mai importantă de migranţi români, nu mai prezintă niciun interes, obţinând tot 3%(în marja de eroare), ca şi Republica Moldova.

Urcând către vârful clasamentului, observăm că Franţa şi Marea Britanie, ambele cu 6%, prezintă un interes mai mic decât Rusia. Este surprinzător iarăşi, dacă ne gândim la contenciosul româno-francez legat de romi sau de polemica privind invadarea Marii Britanii de către migranţii români. O evaluare profesionistă ar spune contrariul, şi anume că relaţiile cu aceste ţări sunt o reală prioritate.

Evaluarea aceasta îşi are însă noima ei specifică. Ea vorbeşte pesemne mai mult despre ceea ce crede cetăţeanul îndeobşte că este prestigios şi dezirabil, într-o imagine care nu se preocupă de nuanţe şi nici de dosarele diplomatice la ordinea zilei. Dar tocmai de aceea evaluarea relaţiilor cu SUA surprinde prin indiferenţa relativă cu care acestea sunt tratate. Abia o cincime din cei chestionaţi au crezut de cuviinţă că relaţia cu SUA este importantă. E adevărat că interpretarea este nesigură. Întrebarea ea însăşi este ambiguă şi permite două tipuri de abordări: 1. Avem relaţii insuficient de bune cu o ţară şi ar trebui îmbunătăţite; 2. Care este ţara de care ne leagă cele mai mari interese?

Aşadar, răspunsul va fi dat în funcţie de cum este înţeleasă întrebarea, ceea ce ar putea însemna că pentru unii nu este prioritară strângerea relaţiilor cu o ţară cu care România ar ar avea deja relaţii excelente. De aici s-ar putea înţelege şi faptul că, în ce priveşte Germania (38%), unii dintre respondenţi ar nutri opinia că relaţiile sunt cam reci şi că ar trebui încălzite. Dar s-ar putea bănui şi faptul că strângerea relaţiilor cu Germania este, în orice situaţie, dezirabilă în cea mai mare măsură.

În orice caz, ţinând seama de contextul întregului chestionar, putem presupune că această a doua interpretare a fost privilegiată de majoritatea respondenţilor, deşi ambiguitatea întrebării rămâne.