1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Românii şi bulgarii la Curtea regelui Arthur

În timp, muncitorii români şi bulgari se pregătesc să caute de lucru, în Marea Britanie, cu sau fără voia autorităţilor de la Londra, Guvernul Majestăţii Sale se pregăteşte să introducă permise de muncă, în cazul în care România şi Bulgaria vor adera la 1 ianuarie 2007.

Proasta coroborare între legile comunitare, care prevăd libera circulaţie a persoanelor între ţările membre UE şi normele naţionale, care pot acorda sau nu, dreptul de muncă al cetăţenilor din alt stat UE, încurajează în fapt, munca la negru. Acest sistem hibrid în care statele naţionale trag cu dinţii ca să-şi mai salveze cât de cât din prerogativele naţionale, este în realitate ineficient şi dă un ajutor nesperat euroscepticilor şi antieuropenilor. Este ineficient pentru că statele membre pot amâna pe o anumită perioadă de timp liberalizarea pieţei muncii dar nu-i pot împiedica pe est europeni să vină ca turişti şi să rămână pe blat ca muncitori. Această lecţie a fost înţeleasă de Marea Britanie care, împreună cu Suedia şi Finlanda au fost singurele ţări din UE care au liberalizat piaţa muncii acum 2 ani. Iată că, fluxul impresionant de imigranţi au trezit protestele opiniei publice britanice, deşi marele rezervor migrator vine din Africa şi Asia şi nu din Europa de Est. Cum s-au făcut estimările numărului de imigranţi care vor veni în Marea Britanie (170 000 de bulgari şi 450 000 de români) cu următorul val de extindere, ne spune Neil O’Brien, cercetător şi directorul cunoscutului think-thank londonez, Open Europe: „Studiul se bazează pe metodologia Guvernului, care arată că, este o strânsă legătură între numărul de imigranţi şi venitul net pe cap locuitor din ţara de origine. Bineînţeles, ştim că, într-un asemenea caz, nu se poate prezice nimic cu precizie.”

Preocupările legitime ale britanicilor privesc două aspecte: mai întâi, restricţionarea beneficiilor sociale numai la cei care muncesc şi plătesc taxe legal. Apoi, un sistem de control al criminalităţii, bazat pe cooperarea cu poliţia română şi bulgară şi care să permită returnarea urgentă a infractorilor, cu posibilitatea interdicţiei de întoarcere. Neil O’ Brien a declarat este cert că pentru români şi bulgari se va introduce permise de muncă, problema care rămâne fiind cât de restrictive vor fi acestea, pentru ce fel de servicii se vor acorda. „De exemplu, spune domnul O’Brien, pentru un polonez, să obţină în Germania, un permis de muncă este relativ uşor însă este practic imposibil să-l obţină în Italia.” În sfârşit, directorul Open Europe mai crede că „a lăsa piaţa muncii absolut liberă este de dorit numai când şi celelalte state membre vor proceda la fel”. Aceeaşi idee este susţinută şi de un reprezentant al ONG-urilor britanice, Sir Andrew Green, preşedintele MigrationWatchUk.:

„Trebuie să consideraţi ceea ce se întâmplă deja în Marea Britanie, una din cele 3 ţări care au liberalizat piaţa muncii în luna mai 2004. Ca rezultat, statisticile Guvernului arată că aproximativ 600 000 de persoane au venit din Europa de Est, în ultimii doi ani, dintre care aproximativ 65% - 66% polonezi. Nu ştim câţi s-au întors, deci nu putem estima numărul lor exact. La asta, se adaugă 250 000 de persoane anual din afara UE. Aşa că cele două surse produc o imigraţie care, simplu spus, este prea mare”. Concluzia este identică: „Marea Britanie, spune Sir Andrew Green, nu ar trebui să deschidă piaţa muncii pentru români şi bulgari până când celelalte state nu fac la fel.” Ca atare, şi britanicii au dreptatea lor, mai ales că există în tratatul de aderare posibilitatea aplicării termenelor de tranziţie, care pot fi pot fi prelungite până la opt ani. „Nu ştiu nici o ţară care să aibă capacitatea administrativă să primească anual 400 000 de imigranţi”, a încheiat directorul MigrationWatchUk. Mai trebuie precizat că, decizia care se va lua după 26 septembrie, de a restricţiona piaţa munci pentru români şi bulgari este determinată şi de presiunile euroscepticilor, mai ales din partidul extremist UKIP. Liderul său, Nigel Farage, un opozant al Uniunii Europene şi un antieuropean convins, declara săptămâna trecută pentru România Liberă: „aş fi preferat ca Marea Britanie să nu fie într-o uniune cu România şi Bulgaria”.

Victor Iulian Tucă, Bruxelles