1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

România - o problemă de imagine

In timp ce partidele nu scapa nici o ocazie de a incerca sa-si amelioreze imaginea şi de-a o ştirbi pe-a celorlalte formaţiuni, cea a României se resimte. S&P a revizuit negativ ratingul României.

default

Oare când vor fi politicienii fani înfocaţi ai celor care i-au votat?...

Ce efecte majore, uneori imediate are imaginea bună sau rea a unui stat se ştie. Notorii sunt şi consecinţele unei scăderi a ratingului de ţară. De acum încolo vor creste costurile financiare externe, va spori dificultatea de a se obţine bani în condiţii cât de cât avantajoase pentru investiţii.

Guvernul Tăriceanu a avut însă în ultimul timp cu totul alte probleme. Executivul a investit o sumă importantă într-o campanie de promovare a românilor din străinătate. Or, potrivit unui reportaj apublicat de ziarul Cotidianul, în Spania această campanie a dat greş. Programul Hola, Soy Rumano, « salut, sunt român » a cheltuit 4 milioane de euro din buget, fiind însă considerat inutil de oficiali spanioli şi de imigranţi români. Unul dintre cei dintâi a pus degetul pe rană, declarînd corespondentei ziarului bucurestean că « imaginea unei ţări, citez, « nu se poate schimba printr-o campanie publicitară, fiind în sarcina românilor...să-şi construiască imaginea, prin comportamentul lor » citat închis. Cât de adevarat.

Or, două ştiri recente relevă că tocmai la acest capitol stăm din păcate prost. In Italia doi adolescenţi imigranţi l-au maltratat sever pe un tînăr somalez, pecare l-au bătut măr doar din pricina culorii pielii sale. Autorităţile italiene i-au pus sub acuzare sub învinuirea de tentativă de asasinat motivată rasist.

In răstimp, la Bucureşti alţi tineri au devastat şi pângărit un mare număr de morminte din cimitrul evreiesc. Ce anume îi va fi determinat s-o facă nu e greu de ghicit. Nu e un secret că rasismul şi antisemitismul, inclusiv în formele lor cele mai gregare, ordinare sau rafinate sunt la ordinea zilei în România, la aproape 20 de ani de la răsturnaea regimului comunist, care, pretinzînd că le combate le-a promovat suliminal pe ambele, în mod asiduu. In perioada postcomunistă, şcolile româneşti au făcut prea puţin spre a edifica succesivele generaţii de elevi cu privire la caracterul extrem de perncios al xenofobiei, intoleranţei religioase, rasismului şi antisemitismului. Expuşi deşănţatei propagande extremiste a unor medii şi partide de felul PRM, profesorii şi elevii n-au fost ajutaţi mai deloc, sau prea puţin să găsească antidotul urii faţă de celălalt. Iar în globalizata noastră lume informaţională, tocmai ştiri precum cele din Italia sau de la cimitirul evreiesc din Bucureşti sunt cele care tind să confere nuanţe negative imaginii unei ţări. Şi tocmai la capitolul educaţie ar fi trebuit, dar n-au prea fost depistaţi banii necesari reformei de amploare, pe care o cere mai nou preşedintele Băsescu. In loc să deplângă steril prezumtiva distrugere a economiei naţionale din pricina măririi salariilor dăscălimii, premierul Tăriceanu ar fi avut o alternativă credibilă. Măcar o parte din banii aruncaţi pe geam în campanii de imagine menite să construiască niscai castele de nisip în Spania, ar fi pututu fi plasaţi cu net mai mult folos în capetele tinerilor români.