1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

România neschimbată

În ciuda tuturor “cataclismelor” politice abătute asupra sa, electoratul românesc pare să rămână neschimbat în profunzime.

Un sondaj realizat de CSCI la comanda Fundaţiei Multimedia arată că la viitoarele alegeri europarlamentare, PSD ar câştiga 41%, PNL 19%, PDL 17%, UDMR 6%, PPDD 6% şi Mişcarea Populară 5%. În prealabil să precizăm că Mişcarea Populară nu s-a putut înscrie, deocamdată, ca partid şi că participarea sa în alegeri pe cont propriu este incertă. Ar putea eventual, aşa cum au dat de înţeles liderii săi, să candizeze împreună cu partidul lui Mihai Răzvan Ungureanu sub altă siglă. Dar oricum, 5% este un rezultat care nu oferă nicio garanţie, căci se află în marja de eroare a sondajului.

Dar poate că lucrul cel mai semnificativ pe care îl pune în evidenţă acest sondaj este că ne aflăm într-o situaţie politică care nu diferă mult de cea din 2004 şi 2008. Adică PSD rămâne partidul dominant, iar PNL şi PDL se arată mai slabe şi aproximativ egale, putând doar împreună să egaleze sau să întreacă pe social-democraţi. După atâtea evenimente politice resimţite cu mare dramatism, societatea românească pare din punct de vedere politic să nu se fi schimbat prea mult. Această nemişcare este într-adevăr spectaculoasă. Transformarea radicală pe care avea ambiţia Traian Băsescu să o opereze nu a avut loc.

În 2005 preşedintele proaspăt ales a propus dizolvarea Parlamentului şi apoi fuzionarea PNL cu PD într-un mare partid al dreptei. Din multe motive proiectul a eşuat, iar tentativa unificării dreptei a condus în cele din urmă la divizarea şi mai accentuată a dreptei. Acolo unde Traian Băsescu a încercat să unifice s-a produs de fapt o nouă scindare. Experienţa acelor ani nu a folosit însă la nimic, căci preşedintele a încercat din nou să “unifice” dreapta şi au rezultat încă trei partide în plus (Mişcarea Populară, încă neînregistrată, Forţa Civică şi Noua Republică).

Mai dificil este să sesizăm semnificaţia acestei stagnări. Putem face doar o mică încercare. Societatea românească părea la un moment dat să cunoască o perioadă îndelungată de creştere economică care ar fi condus la consolidarea şi lărgirea unei clase de mijloc, până atunci extrem de firave. Statistica arată că şi din punctul de vedere al veniturilor şi din acela al gradului de instrucţie şi chiar al rezultatelor şcolare (cf testele PISA), în România există o pătură masivă aflate la nivelul de jos, o clasă de mijloc foarte subţire şi un firav strat superior. Societatea românească arată, după toate cele trei criterii enunţate mai sus, ca o piramidă inversată prin comparaţie cu societăţile la care privim îndeobşte cu admiraţie. Lipseşte, din toate punctele de vedere, acea medie socială larg reprezentată care să imprime societăţii o anumită direcţie ascendentă şi totodată să-i asigure stabilitatea.

Sondajele politice ar putea, într-o oarecare măsură, să exprime reflexul partizan al acestei situaţii sociologice care pare atât de greu de depăşit.