1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

România şi priorităţile summitului NATO

Înaintea summit-ului NATO, România îşi face propriile calcule legate de contextul regional şi mai cu seamă de relaţia istorică cu Rusia.

default

Preşedintele Traian Basescu

România este pentru prima dată gazda unei reuniuni politice de o asemenea anvergură şi faptul în sine pare un succes.

Totuşi, preşedintele Traian Băsescu doreşte pentru România un rol mai important decît acela de ţară organizatoare şi a pregătit, în consecinţă, puncte de vedere care nu vor trece neobservate.

Unele dintre ele, care au fost deja discutate cu partenerii europeni sau americani, au fost primite cu reticenţă, dar preşedintele este hotărît să-şi joace cartea pînă la capăt.

România susţine aderarea Ucrainei şi Georgiei

România va susţine de pildă ca extinderea să nu se oprească la cele trei ţări din Balcanii de vest, Croaţia, Albania şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, ci să includă şi Ucraina şi Georgia.

Germania şi Franţa s-au arătat de pe acum neîncrezătoare faţă de o extindere care ar dilua compoziţia democratică a Alianţei şi i-ar altera valorile iniţiale, iar SUA nu pot nici ele ignora opoziţia Moscovei.

Din punctul de vedere al României, însă, tocmai Rusia este problema. Or, cooptarea Ucrainei într-un proces de aderare, ar aşeza între Rusia şi România un ecran masiv menit să oprească „radiaţiile” politice emanate la Moscova.

În consecinţă, Bucureştiul ar dori ca Ucraina şi Georgia să primească încă de pe acum o foaie de parcurs care să le lege decisiv de Alianţa occidentală.

Relaţia cu Rusia

Subiectul relaţiei inconfortabile cu Rusia trezeşte de mai multă vreme o polemică discretă la Bucureşti, aici unde partizanii circumspecţiei faţă de ruşi primesc replica, mai timidă, a acelora care speră că o relaţie mai concesivă ar ieftini gazele importate din Rusia.

Preşedintele Traian Băsescu, criticat de foştii aliaţi liberali, se bucură însă de sprijinul opiniei publice, care manifestă o teamă istorică faţă de Moscova.

În sfîrşit, preşedintele Traian Băsescu mai speră ca la această reuniune să poate impune în documentul final şi o referire explicită la problematica Mării Negre, care se leagă de altfel destul de strîns de propunerea cooptării Ucrainei şi Georgiei.

Afganistanul, pe linia americano-franceză

În ce priveşte tema Afganistanului, subiectul cel mai fierbinte al acestui summit, România pare să adopte în linii mari punctul de vedere american, colorat cu ideile lui Nicolas Sarkozy, care a promis o implicare mai mare a Franţei în afacerile Alianţei.

Preşedintele Traian Băsescu a văzut, de altfel, în apropierea Franţei de Londra şi Washington o confirmare fericită a propriior sale vederi care, anterior, îi atrăseseră grave reproşuri chiar la Paris.

O diferenţă de optică se păstrează însă în privinţa organizării unor forţe militare europene.

Bucureştiul doreşte, pe de o parte, să rămînă loial ideii europene, dar, pe de alta, avertizează că un dispozitiv militar european, activ şi cu priorităţi proprii, ar crea o concurenţă nepotrivită în cadrul Alianţei.

România, argumentează preşedintele, „nu ar putea să-şi împartă resursele între mai multe priorităţi diferite, între Afganistan şi Africa, de exemplu”.

Totuşi, în ciuda unor propuneri şi interpretări îndrăzneţe, politica de la Bucureşti adoptă o scară redusă, întrucît nici Preşedintele şi nici vreun alt responsabil politic nu au vorbit despre „filozofia” Alianţei, despre rolul ei global şi natura misiunilor pe care va fi chemată să le adopte pe viitor.