1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

România şi modelul venezuelean

Spune-mi cum îţi îngrijeşti savanţii şi cum îţi tratezi opoziţia ca să-ţi spun câtă ştiinţă şi câtă democraţie ai. Din acest punct de vedere România riscă să alunece la nivelul jalnic al unor republici latino-americane.

Noul preşedinte al Venezuelei, socialistul Nicolas Maduro

Noul preşedinte al Venezuelei, socialistul Nicolas Maduro

Tăierea în carne vie a bugetelor dedicate cercetării româneşti a pus ori riscă să pună pe butuci ştiinţa românească. În locul unei politici riguroase de atragere a specialiştilor români emigraţi, puterea USL-istă aplică în continuare o strategie de natură să-i sperie pe savanţi, pe experţi, pe cercetători.

Ceea ce a început ca o amplă acţiune de epurare instituţională şi politică, a continuat ca un război contra competenţei şi riscă să distrugă definitiv credibilitatea ştiinţei şi cercetării româneşti, seamănă fatal cu acţiunile care au loc în Venezuela post-Chavez.

După cum relevă ziarul berlinez Die Welt, în Venezuela au început să fie demişi mai toţi angajaţii bănuiţi că ar nutri simpatii pentru opoziţia conservatoare. După victoria oficială repurtată la mustaţă, conform autorităţilor, de către socialistul Nicolas Maduro, în faţa candidatului de centru-dreapta, Henrique Capriles, ţara guvernată din anii 90 încoace de Hugo Chavez a început să alunece perceptibil din autoritarism în totalitarism de tip sovietic.

Cu o naţiune profund scindată, din care o mare parte, poate chiar o majoritate, ar vrea să lase în urmă coşmarul generat de antiamericanismul şi antiliberalismul promovate timp de un deceniu şi jumătate de Chavez, puterea s-a hotărât să treacă le represiune.

Cu ajutorul unor pseudo-procurori pe post de moderatori tv, în genul celor funcţionând la Antenele româneşti, regimul de la Caracas a trecut la ameninţări la adresa Bisericii Catolice. „Miguel Angel Perez Pirela, comentatorul postului de televiziune oficial l-a luat la refec pe arhiepiscopul capitalei venezuelene, cardinalul Jorge Urosa. 'Eşti un vagabond iresponsabil', a ţipat Pirela furios, pe micul ecran, la ierarhul Bisericii Catolice, cerându-i să 'nu mai mintă, că Vaticanul nu-l va ierta' ”.

Potrivit cotidianului berlinez Die Welt, care reproduce viforosul atac de la televiziunea controlată de regimul venezuelean, arhiepiscopul ceruse anterior executivului să pună capăt persecuţiilor politice. Persecuţii, îndreptate în instituţiile statului împotriva cetăţenilor suspectaţi de simpatii pentru forţele democratice de centru-dreapta şi bănuiţi că ar fi votat cu opoziţia la recentul scrutin prezidenţial.

Protestul clericului e susţinut mai nou, în Venezuela socialistă, culmea, de către sindicate. Care se arată revoltate şi de apelurile la denunţuri lansate de ministrul construcţiilor de locuinţe, Ricardo Molina.

Demnitarul chavist îşi ameninţase subalternii cu demiterea pentru cazul în care se va descoperi că sunt adepţi ai opoziţiei. „Nu voi tolera să se vorbească de rău revoluţia (cea naţional-comunistă, desigur) ori să fie ponegriţi (defunctul) Hugo Chavez şi (succesorul său) Nicolas Maduro, a vociferat ministrul textual. Ceea ce, după cum subliniază pe bună dreptate Die Welt, este ”un apel abia disimulat chemând la declanşarea unei campanii de delaţiuni”.

În România USL-istă sindicatele au tăcut mâlc în reacţie la abuzurile strigătoare la cer comise de putere când a „restructurat”, decapitat sau epurat politic varii instituţii. Cu şefi schimbaţi după bunul plac al puterii au rămas rând pe rând ICR-ul, IICMR-ul, Arhiva Naţională, televiziunea publică ori Muzeul de Artă din Timişoara, pentru a numi doar câteva instituţii conduse o vreme, cu indiscutabilă competenţă, de oameni ca H.R. Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Andi Lăzescu, Dorin Dobrincu sau Marcel Tolcea.

Or, o ţară care nu s-a prăbuşit într-o depresie generalizată nu se poate lipsi de instituţii independente conduse competent, ştiut fiind că instituţiile nu sunt, sau nu ar trebui să fie în serviciul unui regim, a unei reţele de oligarhi securişti, a unui partid ori a unei uniuni de partide. Şi nu se poate lipsi nici de protestele celor ce ţin să aibă, totuşi, un viitor şi se arată ca atare indignaţi de arbitrariul unei puteri certate cu savanţii, cu democraţia, cu statul de drept şi cu societatea deschisă.