1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

România şi Europa federală

Ideea unei Europe federale nu a făcut niciodată obiectul unei dezbateri politice în România, chiar dacă este o idee destul de veche, fiind reluată periodic în cercurile politice occidentale.

default

Preşedintele Traian Băsescu a afirmat în contextul dezbaterilor despre criza euro că România speră într-o Uniune Europeană tot mai integrată cu centre de decizie unificate: „Avem - a spus Preşedintele - instituţii puternice pe care trebuie să le facem mai puternice, avem nevoie de o Uniune Europeană care să ne îndrepte către Statele Unite ale Europei”.

Preşedintele a reluat ideea cu destulă insistenţă în ultima vreme, cu toate că ea nu a fost discutată niciodată în mediul politic intern. A fost cu totul surprinzător pentru un membru al Parlamentului de la Bucureşti, ca să nu mai vorbim despre un cetăţean oarecare, să audă idei atât de noi în discursul Preşedintelui, idei care nu au fost dezbătute niciodată în nicio campanie electorală şi care nici măcar n-au prea făcut obiectul unor dezbateri academice sau al unor articole de presă. De aceea este firesc ca lumea să se întrebe de ce susţine Preşedintele aceste idei, comune la Bruxelles sau la Berlin, dar exotice la Bucureşti.

În primă instanţă poate fi o încercare firească a preşedintelui României de a obţine mai multă vizibilitate într-un context în care ţara sa nu ocupă o poziţie de prim plan. Afişarea loialităţii faţă de „proiectul european” şi ataşamentul faţă de nucleul dur al UE, Franţa şi Germania, ar permite Preşedintelui să solicite actorilor principali să se grăbească şi să nu uite că România ar putea suferi pagube colaterale.

Dar dincolo de acest cadru, insistenţa cu care Preşedintele evocă „Statele Unite ale Europei” nu mai este pe deplin justificată.

Aşa cum am arătat, ideea nu a făcut niciodată obiectul unei dezbateri politice în România, chiar dacă este o idee destul de veche şi dacă este reluată periodic în diferite forme la nivelul Comisiei Europene. De exemplu,. comisarul european, Mario Monti, propunea (în cursul primului său mandat dintre 1995 şi 1998) o unificare treptată a texelor începând cu TVA şi continuând cu taxele pe energie şi accize. Devenise tot atunci evident că unificarea fiscală ar fi continuat apoi cu fixarea impozitului pe profit.

În Germania ideea devenise monedă curentă, cancelarul Gerhard Schröder susţinând că ideea unei „Europe tot mai integrate” este o platformă comună pentru întreaga politică germană.

Nu mai puţin familiarizaţi cu aceste tentative politice erau britanicii de exemplu, care manifestau, în schimb, o opoziţie tot mai puternică. Chiar zilele acestea Parlamentul britanic a dezbătut iniţiativa organizării unui referendum pe temă părăsirii complete a UE.

Se vede aşadar că din punct de vedere politic problema principală nu este dacă unificarea europeană este o idee bună sau rea, (problemă metafizică mai curând), ci dacă este înţeleasă şi acceptată de popoarele europene.

Lăsând la o parte faptul că Preşedintele nu are un madat politic să susţină alinierea ţării sale la proiectul unei Europe federale, ideea aceasta are pentru România consecinţe specifice, care trebuie discutate separat.

Adoptarea unui sistem unic de impozitare ar lipsi Guvernul de orice spaţiu de manevră, mai ales acum când are nevoie de idei noi pentru a „forţa ieşirea din criză” după cum s-a exprimat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Nici ideea unui deficit bugetar fixat la Bruxelles nu provoacă bucurie mare la Bucureşti, aici unde cercurile liberale speră să mai aibă pe viitor ocazia de a utiliza acest instrument pentru a stimula dezvolarea economică.

În orice caz, mai înainte ca un guvern instalat democratic să decidă aceste lucruri, propunerile Preşedintelui sunt premature.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu