1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

România întră în noua competiţie a energiei

Vizita în SUA a premierului român Victor Ponta a clarificat cel puţin un aspect: guvernul României este hotărât să continuie explorarea gazelor de şist.

default

Proteste contra exploatării gazelor de şist în Germania (februarie 2013)

Primul ministru nu a lăsat loc la nicio îndoială, iar reprezentanţii companiei Chevron, care deţine câteva concesiuni în România, au confirmat că va continua operaţiunile şi că va acorda mai multă atenţie relaţiei cu comunităţile locale.

Miza economică este foarte mare. Dacă prospecţiunile vor pune în evidenţă resurse semnificative, România va deveni o însemnată producătoare de gaz în regiune şi va putea totodată obţine condiţii mai avantajoase înclusiv în ce priveşte relaţia comercială cu Rusia. În plus exploatările de acest tip reuşesc, aşa cum s-a văzut în SUA să creeze foarte multe locuri de muncă. Potrivit estimărilor IHS Global Insight, un organism specializat în predicţii economice, dezvoltarea exploatărilor gazului de şist în SUA a creat numai în 2010 aproximativ 600.000 de mii de locuri de muncă directe şi indirecte şi ar putea genera încă 900.000 până în 2015. Nu există deocamdată estimări pentru România şi nu ne putem aştepta la activităţi de o asemena amploare, dar spre deosebire de o exploatare ca cea de la Roşia Montana extragerea gazelor presupune o activitate costantă desfăşurată pe termen lung, cu ramificaţii numeroase în toate sferele economiei de la construcţii, transporturi şi până la diverse servicii.

În plus România se află deja într-o competiţie virtuală cu alte ţări europene care deţin se pare rezerve mult mai importante. Franţa de exemplu are cele mai bogate rezerve de gaz de şist din Europa pe care refuză deocamdată să le exploateze mizând în continuare pe energia nucleară, dar Polonia în schimb a declanşat cu multă hotărâre explorările. Polonezii au şi raţiuni politice regionale să se grăbească, dar România are la rândul ei multe motive să intre cât mai curând în această competiţie. Nu atât dependenţa acută de gazul rusesc care animă proiectele polonezilor cât poate mai ales necesitatea stringentă de a dezvolta sectoarele productive în România.

Spre deosebire de Franţa nici Germania nu a interzis exploatarea gazului de şist, deşi a pus condiţii mult mai severe. Berlinul va fi nevoit într-un fel sau altul să compenseze planul său îndrăzneţ de a renunţa complet la energia nucleară până în anul 2022.

Securitatea aprovizionării cu energie şi stabilitatea preţurilor dacă nu scăderea lor pe termen lung sunt subiecte vitale care pretind adesea sacrificii cât priveşte mediul ambiant. Nicio exploatare de acest fel nu este cu adevărat curată şi există riscuri fireşti pe care o politică raţională trebuie să le ia în calcul. În România există în plus condiţii politice particulare care îi transformă pe oamenii simpli în perdanţi fără căi de recurs şi, de aceea, protestele care au loc de multe luni încoace ar trebui să fie privite de oficialităţi cu mai multă bunăvoinţă. Compania Chevron are desigur obligaţiile sale contractuale, dar principala responsabilitate pentru bunăstarea şi securitatea comunităţilor locale revine totuşi guvernului.