Românii: bolnavii Europei!

În această pagină nu veţi afla nimic nou despre politica de la Bucureşti, ci despre una dintre cele mai grave nerealizări ale tuturor guvernelor româneşti de după 1989. Indiferent de mersul economiei sistemul de sănătate publică din România a fost şi a rămas subfinanţat.

În 2007, un an caracterizat de creştere economică, statul român cheltuia cu sănătatea cel mai puţin din Europa, cu excepţia Albaniei. O conduită inexplicabilă practicată de-a lungul ultimelor două decenii de guvernanţi, indiferent de culoarea politică.

Efectul este implacabil: suntem cel mai bolnav popor din Uniunea Europeană, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Nici în cot nu ne doare...

Raportul Societăţii Academice Române constată că în 2009 avem cel mai mic buget alocat sănătăţii în ultimul deceniu. Guvernele unor ţări precum Madagascarul sau Burundi sunt mai preocupate de sănătatea populaţiei, alocând sistemului sanitar un procent mai mare din PIB decât România. Iar perspectivele pentru 2010 sunt negre.

Dincolo de aceste statistici România rămâne în continuare ţara în care un tânăr rezident în chirurgie este mai prost plătit decât un jurnalist de revistă, iar un hol de spital este mai murdar decât interiorul unui supermarket.

Faliment prezent!

Preocupaţi de campania electorală, nici jurnaliştii nici politicienii nu remarcă blocajul financiar deja prezent în sistem. Ministerul Sănătăţii nu mai dispune de fonduri pentru compensarea medicamentelor şi asigurarea tratamentelor din spitale încă din luna octombrie. Una din zece farmacii româneşti va intra în faliment în următoarele luni, iar jumătate dintre farmaciile din mediul rural vor fi silite să-şi suspende activitatea până ce statul va putea să-şi achite datoriile.

În aceste condiţii ne întrebăm pentru ce anume plăteşte cetăţeanul român asigurarea medicală. Inechitatea sistemului îşi spune aici cuvântul. Pachetul de asigurări este mult prea expandat pentru posibilităţile de finanţare. Se naşte o concurenţă între pacienţi alimentându-se astfel sistemul plăţii în plic. Practic, cetăţeanul plăteşte pentru privilegiul de a avea acces la un serviciu medical care este oficial gratuit. În plus 8% dintre pacienţi beneficiază de 70% dintre fondurile publice alocate cheltuielilor de tratament.

Aşa ne-am obişnuit

Au existat încercări timide de reformă însă rezistenţa a fost mare atât din partea populaţiei, pentru care menţinerea gratuităţii oficiale a asistenţei medicale este importantă, cât şi pentru o parte a personalului medical care deţine prin plata în plic o sursă de venituri neimpozabilă. Pe de altă parte cinci milioane de salariaţi alimentează sistemul de asigurări medicale pentru o populaţie de 20 de milioane.

Problemele semnalate în raportul Societăţii Academice Române sunt foarte serioase dar au explicaţii şi soluţii. Inexplicabilă este însă atitudinea guvernelor României ultimelor două decenii pentru care sănătatea publică a fost întotdeauna o prioritate doar pe hârtie.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ioachim Alexandru