"România! Te pup" la un important festival de teatru din Germania

O ediţie jubiliară

Bienala de la Wiesbaden are loc pentru a patra oară, dar fiind succesoarea celei de la Bonn, aniversează anul acesta un deceniu de la înfiinţare. Iniţiatorii Bienalei - Manfred Beilharz, Tankred Dorst şi Ursula Ehlers - se pot mândri cu faptul că aceasta este considerată drept cel mai important festival de teatru contemporan din lume. Pentru a doua oară deja Hessisches Staatstheater Wiesbaden a colaborat cu Teatrul de Stat din Mainz.

De la un festival la altul

La Mainz, oraş situat în imediata apropiere a Wiesbadenului, este prezentat şi spectacolul "România! Te pup", în două zile consecutive, pe 18 şi 19 iunie, programate fiind şi discuţii cu publicul.

"România! Te pup" a figurat în cadrul secţiunii "Debut" a Festivalului Naţional de Teatru de la Bucureşti (FNT) din toamna anului trecut şi a impresionat prin prospeţime, vitalitate, ingeniozitate, actualitatea textului şi nu în cele din urmă prin latura sa sonoră şi olfactivă. Spectacolul a fost invitat anul acesta la mai multe festivaluri: la cel al Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara (FDR), la Bienala de Teatru de la Chişinău (BITEI) şi, acum la Wiesbaden, în Germania.

Yvonne Büdenhölzer impresionată de autenticitatea spectacolului

Selecţionera festivalului de la Wiesbaden, Yvonne Büdenhölzer, prezentă la FNT 2009, a fost încântată de spectacolul tinerilor Bogdan Georgescu şi David Schwartz şi mi-a mărturisit de ce a fost invitat la Bienală:

"Dintre toate piesele pe care le-am văzut timp de o săptămână la Bucureşti, aceasta mi s-a părut că redă, cel mai autentic, o poveste românească. O face şi cu mare uşurinţă. Trei români se întâlnesc într-un compartiment, cu toţii stăpâniţi de dorinţa de a părăsi România şi nu contenesc să-şi justifice decizia. Mi-a plăcut mult şi transpunerea scenică a acestor argumente, cu ajutorul unei orchestre, care nu e o orchestră în sensul strict al cuvântului, sunetele, muzica fiind obţinute prin folosirea de către actori a unor obiecte şi aparate casnice, de la căni, mixer şi până la sticle şi lăzi de bere sau scaune. Într-un mod foarte convingător. Anul acesta am invitat la Wiesbaden şi autori şi regizori, care au mai participat la alte ediţii ale Bienalei, unii dintre ei au fost aşa "descoperiţi", dar avem şi nume noi. Dramaturgul Bogdan Georgescu e încă necunoscut în Germania, dar sper să fie şi aici apreciat şi să-i fie jucată piesa."

Un spectacol de echipă

Într-o discuţie purtată cu tinerii realizatori, atât Bogdan Georgescu cât şi David Schwartz au subliniat că spectacolul este un produs colectiv. Bogdan Georgescu îşi aminteşte:

"Am fost tot timpul la repetiţii, am scris de la o repetiţie la alta, am scris împreună cu actorii şi am şi regizat cumva împreună. E păcat că s-a pierdut acest tip de lucru. Caragiale, Ionesco, de pildă, îşi scriau piesele în lucru, în spaţiile de repetiţii. Faptul că în România, în continuare dramaturgul este cineva care stă la el acasă, la masa de scris, în intimitatea spaţiului său şi aşteaptă ca un regizor să-l descopere şi să-i monteze textele mi se pare e o aşteptare greşită şi o pierdere de timp. Asta încercăm noi să recuperăm, ca produsul să fie unul colectiv şi nu un produs al unui autor şi dintr-o singură perspectivă.

Bogdan Georgescu s-a referit şi la proiectele grupului tangaProject: "Ceea ce am reuşit să facem în ultimii patru ani - şi încă suntem împreună - e un grup numit tangaProject. Ne-am construit un sistem paralel de educaţie, pentru că în şcoală ne lipseau foarte multe lucruri: n-aveam niciun fel de pregătire în domeniile playwriting, performance, experimental. Atunci am căutat oameni din afară, din străinătate, pe care i-am invitat în România să ţină workshopuri cu noi şi apoi noi, la rândul nostru, am organizat workshopuri şi am dat mai departe experienţa acumulată."

David Schwartz vorbeşte şi el de munca de echipă de la Iaşi:

"La Iaşi e director Cristian Hadjiculea, care mi-a fost profesor şi are un program la o sală alternativă - Uzina cu teatru - unde încearcă să aducă regizori tineri, care să facă piese aşa-numite experimentale. M-a întrebat dacă pot să-i propun un text, iar eu am vorbit cu Bogdan, care mi-a fost coleg de an şi este şi el membru al tangaProject. 'România! Te pup', fiind un text despre emigrare, primul gând a fost că Iaşiul este capitala Moldovei, zona cu cei mai mulţi emigranţi, de unde se pleacă masiv. Orchestra care apare în spectacol, figurează şi în text, deci nu e o 'găselniţă regizorală' (râde), este o cerinţă a textului, dar parte a repetiţiilor a fost un workshop la care am participat cu toţii, Bogdan Georgescu, Bogdan Burlăcianu (semnatarul muzicii) şi actorii, încercând să construim mirosuri, sunete, pornind de la aceeaşi temă: 'ce mă deranjează, ce mă enervează pe mine în România, de ce aş vrea să plec'. Pornind de la această temă am creat laolaltă sunetele, muzica, mirosurile."

E nevoie de o atitudine politică şi socială în teatru

Bogdan şi David sunt interesaţi de ceea ce se petrece în România, de problemele cu care se confruntă societatea românească la ora actuală, teme pe care încearcă să le aducă şi pe scenă, sunt iniţiatorii mai multor proiecte sociale.

La întrebarea privind noile estetici de care ar avea nevoie teatrul românesc, David Schwartz mi-a răspuns: "Cred că teatrul românesc are nevoie în primul rând de etici noi, adică de o atitudine socială şi politică faţă de ceea ce se întâmplă în momentul acesta în România. Etica pe care ţi-o propui şi lucrurile pentru care militezi, despre care vrei să vorbeşti pentru că ţi se par importante, acestea îţi vor da şi estetica necesară. În momentul în care lucrezi la un proiect de teatru comunitar în Rahova, într-un cartier în care numeroşi oameni sunt pe cale de a fi daţi afară din casă, vei aplica o estetică aptă în primul rând să funcţioneze pentru comunitatea respectivă, să ajute ca mesajul să ajungă la această comunitate, iar mesajul ei să ajungă la toţi ceilalţi. În momentul în care lucrezi într-un teatru, vei lucra cu o estetică potrivită teatrului şi care să răspundă aşteptărilor publicului."

Referitor la teatre, mai ales la cele din Bucureşti, tânărul regizor şi-a exprimat speranţa ca tot mai mulţi directori ai acestor instituţii de stat să conştientizeze că teatrul are şi un rol social, civic şi politic.

Autor: Medana Weident
Redactor: Robert Schwartz