ROMÂNIA OAMENILOR-INSTITUTII
5 februarie 2004Publicitate
In urma cu citeva saptamini Consiliul National al Audiovizualului a emis o dispozitie prin care se interzice oamenilor care ocupa functii politice sa realizeze si modereze emisiuni la posturile de televiziune, in virtutea principiului sanselor egale in campania electorala. Decizia l-a afectat, cum era firesc, si pe senatorul si poetul Adrian Paunescu. Interzicerea emisiunii poetului-senator se pare ca l-a afectat serios pe acesta si la buzunar.
Recent, am urmarit o discutie la un post de televiziune intre senatorul ramas fara emisiune si presedintele Consiliului National al Audiovizualului, Ralu Filip.
Nu sint nici pe departe un admirator al acestuia din urma, insa principiul care a stat la baza deciziei de interzicere a emisiunilor vedetelor politice mi se pare corect, mai ales ca ne aflam intr-un an electoral.
Senatorul Paunescu nu a acceptat insa in ruptul capului ca emisiunea sa a fost radiata din programul postului de televiziune in baza respectarii unei decizii a autoritatii de reglementare a audio- vizualului. Cineva, a sustinut cu inversunare senatorul PSD, cineva “de sus” a vrut cu orice pret ca Adrian Paunescu sa nu mai apara “pe sticla”, sa fie desfiintat. “Eu sint jurnalist de profesie”, a tunat senatorul, “cine are dreptul sa-mi interzica mie sa-mi fac meseria?”.
Sigur ca nimeni nu are acest drept, numai ca in conditiile noii reglementari Adrian Paunescu trebuia sa aleaga intre functia de senator si realizarea unei emisiuni la televizor. Alegind sa ramina senator, nu mai are rost sa despicam firul in sapte, sau de sapte ori cite sapte, cum a incercat cel in cauza. Adica, cel ce se crede el insusi o institutie- institutia Adrian Paunescu.
Am insistat asupra acestui exemplu de autosuficienta a persoanei pentru a face urmatoarea apreciere : cred ca traim de ani buni in Romania intr-o tara a oamenilor-institutii.
Nu avem institutia prezidentiala, ci institutia Iliescu, nu vorbim despre primaria Clujului, ci despre primaria lui Gheorghe Funar, nu spunem “Romania Mare”, ci partidul lui Corneliu Vadim Tudor, s.a.m.d.
Seful institutiei este identificat cu institutia insasi, iar subalternii sai mai mici sau mai mari stiu cel mai bine lucrul acesta. Desi nu exista om care sa nu greseasca, seful unei institutii face tot ce este posibil pentru a da impresia ca el nu greseste niciodata. Ca si cum, daca si-ar recunoaste greseala, ar pune in pericol insasi existenta institutiei.
Se petrece un cutremur de proportie in Politie in urma unui scandal de coruptie? Nu-i nimic, vor cadea citeva capete din “fondul de sacrificiu”, explicit din “fondul pentru cosmetizarea imaginii institutiei”, dar seful Politiei trebuie sa ramina in picioare. Pentru ca seful Politiei reprezinta institutia, iar institutia Politiei nu trebuie sa aiba cazier.
La fel stau lucrurile in Justitie, in Administratie, in Medicina, Presa, Cultura.
Vorbind despre libertatea presei de pilda, aproape invariabil analistii acuza puterea politica. Or, presa e atit de libera pe cit de liberi sint proprietarii de ziare, posturi de radio si televiziune.
Din pacate, si aici avem de-a face cu oameni-institutii care au datorii serioase, materiale si de interese, fata de actorii politici.
Recent, am urmarit o discutie la un post de televiziune intre senatorul ramas fara emisiune si presedintele Consiliului National al Audiovizualului, Ralu Filip.
Nu sint nici pe departe un admirator al acestuia din urma, insa principiul care a stat la baza deciziei de interzicere a emisiunilor vedetelor politice mi se pare corect, mai ales ca ne aflam intr-un an electoral.
Senatorul Paunescu nu a acceptat insa in ruptul capului ca emisiunea sa a fost radiata din programul postului de televiziune in baza respectarii unei decizii a autoritatii de reglementare a audio- vizualului. Cineva, a sustinut cu inversunare senatorul PSD, cineva “de sus” a vrut cu orice pret ca Adrian Paunescu sa nu mai apara “pe sticla”, sa fie desfiintat. “Eu sint jurnalist de profesie”, a tunat senatorul, “cine are dreptul sa-mi interzica mie sa-mi fac meseria?”.
Sigur ca nimeni nu are acest drept, numai ca in conditiile noii reglementari Adrian Paunescu trebuia sa aleaga intre functia de senator si realizarea unei emisiuni la televizor. Alegind sa ramina senator, nu mai are rost sa despicam firul in sapte, sau de sapte ori cite sapte, cum a incercat cel in cauza. Adica, cel ce se crede el insusi o institutie- institutia Adrian Paunescu.
Am insistat asupra acestui exemplu de autosuficienta a persoanei pentru a face urmatoarea apreciere : cred ca traim de ani buni in Romania intr-o tara a oamenilor-institutii.
Nu avem institutia prezidentiala, ci institutia Iliescu, nu vorbim despre primaria Clujului, ci despre primaria lui Gheorghe Funar, nu spunem “Romania Mare”, ci partidul lui Corneliu Vadim Tudor, s.a.m.d.
Seful institutiei este identificat cu institutia insasi, iar subalternii sai mai mici sau mai mari stiu cel mai bine lucrul acesta. Desi nu exista om care sa nu greseasca, seful unei institutii face tot ce este posibil pentru a da impresia ca el nu greseste niciodata. Ca si cum, daca si-ar recunoaste greseala, ar pune in pericol insasi existenta institutiei.
Se petrece un cutremur de proportie in Politie in urma unui scandal de coruptie? Nu-i nimic, vor cadea citeva capete din “fondul de sacrificiu”, explicit din “fondul pentru cosmetizarea imaginii institutiei”, dar seful Politiei trebuie sa ramina in picioare. Pentru ca seful Politiei reprezinta institutia, iar institutia Politiei nu trebuie sa aiba cazier.
La fel stau lucrurile in Justitie, in Administratie, in Medicina, Presa, Cultura.
Vorbind despre libertatea presei de pilda, aproape invariabil analistii acuza puterea politica. Or, presa e atit de libera pe cit de liberi sint proprietarii de ziare, posturi de radio si televiziune.
Din pacate, si aici avem de-a face cu oameni-institutii care au datorii serioase, materiale si de interese, fata de actorii politici.
Publicitate