1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

România la confluenţa memoriei cu literatura

18 februarie 2011

Există o cultură a memoriei specifică Europei de Sud-Est şi, în mod special, României? Voluminoasa culegere de studii şi articole apărută la POP Verlag din Germania oferă mai multe răspunsuri acestei întrebări.

https://p.dw.com/p/10JiW
Imagine: Frank Homann / Universität Bonn

Timpul plămădeşte pasta memoriei iar literatura, care dintotdeauna a fost şi depozitara unor amintiri, o ficţionalizează de nu puţine ori şi mai cu seamă atunci cînd autorul nu a fost el martorul evenimentelor pe care le evocă.

Aceasta ar fi premiza implicită a volumului însumînd textele unor comunicări şi eseuri, studii şi analize, prezentate la un simpozion internaţional organizat la Universitatea din Heidelberg, avînd ca temă centrală România.

Editată de POP Verlag, o primă şi generoasă adresă în materie de difuzare în Germania a interferenţelor literare germano-române, cartea se impune prin diversitatea unghiurilor din care este abordată complexa relaţie a literaturii cu memoria, prin reuşita de a evita clişeele, cărările bătătorite dar şi pedanteria savantă.

Este o carte de studii, dar una foarte vie, proaspătă – nu în ultimă instanţă fiindcă fenomenul culturii memoriei în spaţiul sud-est european, cu precădere în România, este cel de după 1989, avînd însă ca sistem de referinţă comunismul.

Două culturi ale memoriei

Disocierile dintre memoria exilului şi cea a scriitorilor rămaşi acasă este una dintre cele mai interesante. Tendinţele de ficţionalizare a amintirii apar mai ales la scriitorii tineri, cărora anii dictaturii comuniste le-au marcat copilăria iar unora şi adolescenţa şi tinereţea, în vreme ce la generaţia adultă, vîrstnică, amintirile s-au sedimentat mai ales în jurnale şi scrisori.

Despre o memorie ”unanimă”, „omogenă” şi despre „privatizarea trecutului” scrie Liviu Papadima în studiul său, Gabriel Coşoveanu se referă la o istorie înşelătoare şi la monopolizarea ei hermeneutică. Istoria memorialului de la Sighet este povestită de Romulus Rusan, Robert D. Reisz se ocupă de Vinovaţi şi culpă în procesul comunismului.

Scrierile lui Mircea Cărtărescu fac obiectul mai multor exegeze, printre ai căror semnatari se numără şi Michele Mattusch, Edith Ottschofski, Valeriu Stancu. Katharina Kilzer stă de vorbă cu Ana Blandiana, Franz Hodjak traduce cîteva din poemele scriitoarei, care, în spaţiul cultural german, trece şi drept o conştiinţă morală a României.

Romanul Hertei Müller „Leagănul respiraţiei”, dă o expresie literară cu totul ieşită din comun, infernului concentraţionar din lagărele de muncă sovietice, unde etnicii germani au fost deportaţi, episod căruia îi este rezervat un întreg capitol din cele cinci ale volumului, incluzînd şi contribuţii ale altor autori.

Secţiunile tematice reunesc texte semnate de scriitori şi specialişti, profesori universitari şi cercetători, români şi germani, structurate conform unui principiu ordonator, menţionat de titlul fiecărei părţi: Prezentul trecutului, Memoria şi menirea socială, Memoria şi identitatea, Deportările ca topos al memoriei, Interferenţe.

Deşi tangenţială, focalizarea binomului literatură-memorie în spaţiul culturii ungare sau croate, conferă o şi mai largă deschidere unghiului bilateral româno-german din care este abordat fenomenul.

O listă bio-bibliografică şi cîteva documente fotografice întregesc cele aproape 540 de pagini ale volumului, redactat de Edda Binder Iijima, Romaniţa Constantinescu, Edgar Radtke, Olivia Spiridon.

Roadele românisticii

Deloc în ultimă instanţă, această carte este rodul memorabil al unei tenace şi îndelungate tradiţii filologice, cea a românisticii în Germania, la mari Universităţi - Heidelberg, Tübingen, Leipzig, Berlin, pe care în special profesorul Klaus Heitmann a cultivat-o cu o empatie, asiduitate şi competenţă rar întîlnite.

De remarcat ar mai fi şi factorul sinergetic care stă la baza acestei binevenite lucrări. Antologarea şi structurarea textelor în volum salvează de la alunecarea în uitare a comunicărilor prezentate la simpozionul de la Universitatea din Heidelberg, în urmă cu un an, în cooperare cu Institutul de Istorie şi Geografie a Şvabilor Dunăreni din Tübingen, Institutul Germano-American din Heidelberg, Scuola di Heidelberg a Institutului Italian de Studii Filozofice, Societatea A.I.Cuza din Heidelberg şi, mai ales, Institutul Cultural Român din Bucureşti, Programul Cantemir.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Vlad Drăghicescu