”România este săracă şi plină de contraste”

Există dimineţi în care ziarele preferă să vorbească în imagini. Astăzi, cînd jurnaliştii de pretutindeni îşi celebrează libertatea de a scrie, este o astfel de zi, în care, deschizînd, în zori, ziarele, am citit istoria cotidiană reprodusă în fotografii de presă – unele surprinse în inima Europei, altele în Irak.

”România este săracă şi plină de contraste”, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, sacrificînd o parte din spaţiul publicistic alocat extinderii Uniunii Europene pentru a prezenta o ţară convinsă că va adera în 2007 la structurile comunitare, cum reiese din titlul materialului. Autorul, Claus Peter Müller, a stat de vorbă cu Dan Ioan Popescu, ministrul Economiei şi cu unii întreprinzători germani instalaţi în România. Ministrului nu-i prea arde ”să vorbească despre cea mai mare problemă a României – corupţia”. Harald Kraft, manager general pentru România al Wintershall AG (cel mai mare concern german din domeniul exploatării petrolului şi gazului), citeşte, în schimb, constant presa românească şi descoperă în fiecare zi şi în fiecare ziar relatări despre cazuri de corupţie - de la darul dat medicului pînă la decizii cumpărate în ministere. Omologului de la ABB al lui Kraft, Peter Simon, îi lipsesc disciplina, responsabilitatea şi chiar voinţa – cîteva minusuri la nivelul culturii economice a românilor. ”Vreme de 40 de ani, oamenii nu au făcut greşeli. Iar ţara s-a prăbuşit. Angajaţii mei români se tem să nu comită greşeli. Aşteaptă ca altcineva să ia decizii în locuil lor. România nu este deocamdată chiar coaptă pentru Uniunea Europeană”, comentează Simon.

Intervievaţii germani constată că la nord de Carpaţi, pe teritoriul fostei monarhii habsburgice, acolo unde, cum scrie FAZ, oraşele poartă şi denumiri germane infrastructura este mai solidă şi economia mai dezvoltată. La Sibiu, de exemplu, remarcă Simon, şomajul este zero. Cît despre criteriile de integrare, România îşi dă silinţa să le îndeplinească pentru că doreşte să adere la Uniunea Europeană, nu pentru că ar vedea sensul pretenţiilor celor de la Bruxelles. În mod paradoxal, constată FAZ, un socialist, cum este Popescu, încearcă să extirpe din conştiinţa publică statul protector şi paternalist.

De un an imaginile contrastează cu denumirea operaţiunii ”Libertate în Irak”. Cele mai recente, însă, transpun situaţia din Irak într-o nouă dimensiune a ororii, scrie NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG. Astfel de imagini – cum sunt cele în care eliberatorii se transformă, prin propriile acte, în ocupanţi – circulă acum prin lumea arabă şi legitimează, practic, terorismul islamist, notează RHEINISCHE POST din Düsseldorf. Şi, asta, pentru că şase militari americani din totalul de 130.000 dislocaţi în Irak (plus cîţiva britanici) s-au pus de-a curmezişul civilizaţiei. Bulevardierul BILD avertizează: nu e cazul să condamnăm politica americană în Irak pentru că în vremuri de război se întîmplă destul de des ca instinctele de cele mai joasă speţă ale unor indivizi izolaţi să răbufnească.

Poate că, în astfel de momente, ziarele ar trebui să-şi aducă aminte cum anume – în alte contexte – culpabilizau naţiuni întregi din cauza unor porniri instinctive de cea mai joasă speţă ale unor indivizi izolaţi.

Dar asta se întîmplă în vremuri de război, or extinderea Uniunii Europene ar trebui să aştearnă pacea peste Bătrînul Continent. Focuri de artificii, baloane albastre, drapeluri la fel şi zîmbete – acestea sunt dominantele fotoreportajelor din presa dimineţii. Şi un termen nou, importat (prin paginile lui FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG) din Polonia: ”eurotism”, semnificînd sex-appeal-ul Uniunii receptat de tinerii euro-optimişti.

Dincolo de euforie stă întrebarea – pusă şi de FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND – ”ce, anume, urmează de acum?” O Europă mai liberală şi mai transatlantică sau, poate, una mai degrabă găsindu-şi identitatea diplomatică aşa cum, în ultimii treizeci de ani, a reuşit să-şi compună una monetară? Există numeroase puncte de divergenţă, recunoaşte SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, însă deşi de-a lungul istoriei binele nu a domnit întotdeauna, cetăţenii Europei nu-şi mai doresc, aşa cum, de altfel, spunea şi fostul cancelar federal, Helmut Kohl, ”cimitire militare”.