România criticată din nou pe tema corupţiei
11 martie 2004Publicitate
Toata lumea se întreabă acuma la Bucureşti, cine sînt peştii cei mari la care a făcut referire Günther Verheugen. Ministrul de Externe al României, Mircea Geoană, căruia i s-a pus ieri această întrebare, a evitat un răspuns clar, explicînd numai că Günther Verheugen nu a făcut niciodată referiri la persoane. Ministrul integrării europene Alexandru Fărcaş, chestionat şi el într-o emisiune televizată asupra acestui subiect a răspuns că Guvernul are o preocupare şi o răspundere limitată. În opinia sa Guvernul se ocupă doar de crearea instrumentelor necesare combaterii corupţiei. De altminteri Alexandru Fărcaş a sugerat că din punctul de vedere al Guvernului nici nu mai e ceva de făcut de vreme ce a fost creat Parchetul Naţional Anticorupţie.
De fapt cam toată lumea patinează graţios pe deasupra acestui subiect, glisînd spre zone foarte generale. Am remarcat deja un simptom. Membrii administraţiei, atunci cînd sînt chestionaţi cu privire la acest subiect, abordează lucrurile dintr-o perspectivă tehnică şi foarte generală. Mircea Geoană, de obicei cel mai direct şi mai exact în exprimare dintre toţi membrii guvernului, a devenit şi el alunecos în formulări, ceea ce este un semn foarte rău. Prins mai strîns în mecanismul politic, ministrul de externe nu îşi mai îngăduie, pesemne, exerciţii de sinceritate. El s-a mulţumit să spună că recunoaşte că mai sînt multe lucruri de făcut.
Lumea se întreabă însă în România şi după cum am văzut se întreabă şi la Bruxelles şi la Strasbourg ce vor face cu adevărat responsabilii politici de la Bucureşti. Günther Verheugen a spus clar că lupta împotriva corupţiei trebuie să vizeze sistemul politic. Este deja o schimbare radicală de abordare. Ţinta luptei împotriva corupţiei nu ar trebui limitată la funcţionarii mărunţi care au luat mită, ci ar trebui să vizeze demantelarea reţelelor clientelare cu patroni politici sus-puşi şi cu ramificaţii în Justiţie. Cine sînt aşadar peştii cei mari şi mai ales cine să-i pescuiască?
Primele reacţii de la Bucuresti nu sînt deloc încurajatoare. De exemplu noul Ministru al Justiţiei, Cristian Diaconescu, numit după multe peripeţii în locul Rodicăi Stănoiu, spunea în faţa comisiilor parlamentare că fenomenul corupţiei ţine în România şi de o anumită simbolistică. Exprimarea a fost neclară, dar putem presupune că a vrut să spună că lumea exagerează mult şi că, de pildă, "peştii cei mari", trăiesc doar în imaginarul simbolic al lui Günther Verheugen, sau în acela al presei din România. Aşadar dacă Rodica Stănoiu a părut să fie un stîlp al vechii orînduieli în Justiţia românească, tînăra speranţă Cristian Diaconescu nu pare să fie un revoluţionar. Impresia generală este că guvernul actual nu are cu adevărat resurse pentru schimbarea radicală pe care o pretinde acuma Uniunea Europeană.
De fapt cam toată lumea patinează graţios pe deasupra acestui subiect, glisînd spre zone foarte generale. Am remarcat deja un simptom. Membrii administraţiei, atunci cînd sînt chestionaţi cu privire la acest subiect, abordează lucrurile dintr-o perspectivă tehnică şi foarte generală. Mircea Geoană, de obicei cel mai direct şi mai exact în exprimare dintre toţi membrii guvernului, a devenit şi el alunecos în formulări, ceea ce este un semn foarte rău. Prins mai strîns în mecanismul politic, ministrul de externe nu îşi mai îngăduie, pesemne, exerciţii de sinceritate. El s-a mulţumit să spună că recunoaşte că mai sînt multe lucruri de făcut.
Lumea se întreabă însă în România şi după cum am văzut se întreabă şi la Bruxelles şi la Strasbourg ce vor face cu adevărat responsabilii politici de la Bucureşti. Günther Verheugen a spus clar că lupta împotriva corupţiei trebuie să vizeze sistemul politic. Este deja o schimbare radicală de abordare. Ţinta luptei împotriva corupţiei nu ar trebui limitată la funcţionarii mărunţi care au luat mită, ci ar trebui să vizeze demantelarea reţelelor clientelare cu patroni politici sus-puşi şi cu ramificaţii în Justiţie. Cine sînt aşadar peştii cei mari şi mai ales cine să-i pescuiască?
Primele reacţii de la Bucuresti nu sînt deloc încurajatoare. De exemplu noul Ministru al Justiţiei, Cristian Diaconescu, numit după multe peripeţii în locul Rodicăi Stănoiu, spunea în faţa comisiilor parlamentare că fenomenul corupţiei ţine în România şi de o anumită simbolistică. Exprimarea a fost neclară, dar putem presupune că a vrut să spună că lumea exagerează mult şi că, de pildă, "peştii cei mari", trăiesc doar în imaginarul simbolic al lui Günther Verheugen, sau în acela al presei din România. Aşadar dacă Rodica Stănoiu a părut să fie un stîlp al vechii orînduieli în Justiţia românească, tînăra speranţă Cristian Diaconescu nu pare să fie un revoluţionar. Impresia generală este că guvernul actual nu are cu adevărat resurse pentru schimbarea radicală pe care o pretinde acuma Uniunea Europeană.
Publicitate