Rolul strategic al Turciei în NATO

Alianţa Nord-Atlantică sărbătoreşte anul acesta 60 de ani de la înfiinţare. La reuniunea la vârf organizată cu această ocazie, statele membre vor discuta şi despre posibilul succesor al secretarului general, Jaap de Hoop-Scheffer. Un posibil candidat este premierul danez, Anders Fogh Rasmussen.

Cu toate că majoritatea statelor occidentale au declarat că susţin candidatura premierului danez, Turcia continuă să fie sceptică.

Guvernul de la Ankara consideră că prea mulţi turci încă îl asociază pe Rasmussen cu caricaturile profetului Mahommed, apărute într-un ziar danez în anul 2006.

Cu puţin înaintea summitului NATO de la Baden-Baden şi Strasbourg, mass media din întreaga lume se întreabă dacă Turcia va respinge candidatura premierului danez, Anders Fogh Rasmussen pentru postul de secretar general al Alianţei.

Guvernul de la Ankara şi-a exprimat nesiguranţa în privinţa premierului Danemarcei, din cauză că acesta nu a condamnat cu fermitate caricaturile profetului Mahommed apărute într-un ziar danez în 2006.

Sinan Ülgen, expert în politica de securitate, se întreabă pe de o parte cum intenţionează NATO să câştige simpatia populaţiei din ţările islamice, dacă alege ca secretar gerneral o persoană atât de controversată precum Rasmussen. Pe de altă parte, Ülgen subliniază importanţa Turciei ca membru al NATO.

"Pentru NATO, statutul de membru al Turciei este un avantaj care se vede clar mai ales în ţări precum Afganistan. Dacă privim cu atenţie la munca de reconstrucţie prestată de trupele ISAF în diferitele provincii afgane, constatăm că soldaţii turci lucrează într-un mediu mult mai puţin ostil decât toţi ceilalţi", explică Ülgen.

La misiunea din Kosovo, trupele KFOR au fost avantajate de prezenţa militarilor din Turcia. La începutul misiunii, populaţia albaneză i-a salutat cu entuziasm. În concluzie se poate spune că Turcia este un partener de încredere al Alianţei Nord-Atlantice, a adăugat expertul.

Aderarea la NATO a Turciei în 1952 a fost determinată de politica orientată către Occident a preşedintelui Atatürk. Până la sfârşitul Războiului Rece, trupele turceşti asigurau securitatea celei mai lungi frontiere dintre NATO şi fosta Uniune Sovietică.

Astăzi, Turcia este din nou frontieră, de această dată între Uniunea Europeană şi regiunile de criză din Caucaz şi Orientul Apropiat. În acelaşi timp, prin Turcia trec şi cele mai importante conducte de gaz şi petrol care transferă preţioasele resurse către Europa.

În Occident, însă, poziţia dominantă a armatei în aparatul administrativ este aspru criticată. Şeful statului major are mai multă influenţă în Turcia decât ministrul apărării iar, în ultimele decenii, generalii turci s-au simţit de câteva ori obligaţi să intervină pentru a înlătura prin puci personaje politice considerate a fi un pericol.

Însă expertul Sinan Ülgen consideră că situaţia s-a îmbunătăţit mult în ultimii ani.

"Turcia este astăzi un stat democratic, în care rolul armatei nu mai este atât de dominant. Importanţa siguranţei naţionale rămâne însă în continuare o problemă mai mare pentru Turcia decât este pentru alte state membre NATO, fapt condiţionat de poziţia geografică", a explicat Ülgen.

Între autorităţile europene de la Bruxelles şi guvernul de la Ankara există de câţiva ani discuţii în contradictoriu privind armonizarea politicii de securitate şi apărare europeană cu strategia NATO. Turcia nu este membră a Uniunii Europene şi nici nu se simte binevenită la Bruxelles.

Guvernul de la Ankara a anunţat că nu doreşte să se opună combinării celor două strategii de securitate. Totuşi, Turcia solicită ca deciziile care implică atât politica de securitate a Uniunii Europene cât şi cea a Alianţei Nord-Atlantice să fie luate numai cu acordul tuturor membrilor NATO.

Cu toate că, din când în când, politicieni turci solicită ca ţara să găsească alternative la Uniunea Europeană şi NATO, Sinan Ülgen consideră că statutul de membru al Alianţei al Turciei este o piatră de temelie în politica externă a ţării.

"În ultimele decenii NATO a profitat de pe urma Turciei, dar şi Turcia a avut de pe urma statutului de mebru al Alianţei o serie de avantaje. Iar astăzi populaţia din Turcia trăieşte permanent cu un sentiment de ameninţare, generat pe de o parte de destrămarea Irakului, pe de altă parte de programul atomic al Iranului, dar şi de terorismul exercitat de gruparea PKK.

Iar aceste pericole pot fi preîntâmpinate cu ajutorul NATO. Ca urmare, niciun politician raţional nu se va gândi în mod serios să renunţe la statutul de mebru al Alianţei", a declarat Sinan Ülgen.

Autori: Gunnar Köhne/Maria Pascu

Editor: Ovidiu Suciu