1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Rolul statisticii în demiterea preşedintelui

Datele recensământului de anul trecut vin în contradicţie cu multe alte informaţii privitoare la dimensiunea reală a emigraţiei româneşti produse în ultimii ani, provocând o distorsiune în legislaţia electorală.

Senatorul Iulian Urban a anunţat că împreună cu grupul PDL din care a făcut parte a strâns deja semnăturile pentru a contesta la Curtea Constituţională legea referendumului care modifică articolul referitor la demiterea preşedintelui. Legea a fost adoptată la Senat ca primă cameră sesizată, dar partizanii preşedintelui Traian Băsescu s-au pregătit de pe acum. Democrat liberalii doresc ca legea să rămână în forma actuală potrivit căreia un referendum de demitere a preşedintelui este validat numai dacă la urne se prezintă mai mult de jumătate din cetăţenii înscrişi pe listele de alegători.

Dezbaterea juridică este în sine destul de complicată. USL susţine că referendumul de demitere ar trebui să respecte principiul juridic al simetriei. Dacă preşedintele republicii este ales cu majoritatea celor care se prezintă la urne, ar trebui să poată fi demis cu aceeaşi majoritate. Cu toate acestea – şi în pofida acestei logici simple – Curtea Constituţională a elaborat, cu diferite ocazii, o jurisprudenţă care deschide calea unei interpretări mai sofisticate. După modelul adoptat în cazul preşedinţilor de Camere, s-ar putea aprecia că importanţa pe care o reprezintă funcţia de preşedinte al republicii în funcţionarea statului ar pretinde anumite măsuri suplimentare pentru garantarea stabilităţii. Aşadar, demiterea nu ar putea să se facă decât cu o majoritate calificată, ceea ce pretinde o mult mai largă mobilizare democratică. Jurisprudenţa Curţii îngăduie o asemenea abordare şi nu ar fi de aceea nicio surpriză dacă o eventuală contestaţie va fi acceptată.

O problemă serioasă se găseşte însă în altă parte. Validarea unui referendum pe baza participării la vot este în România cu totul îndoielnică. Astăzi, nimeni nu poate spune cu minimă aproximaţie care este numărul real al cetăţenilor cu drept de vot care au domiciul stabil în ţară. Într-un mod ciudat şi care nu a fost până acum explicat de autorităţile implicate, alegerile de anul acesta ar urma să se desfăşoare pe baza datelor de la recensământul anterior, care nu mai este de multă vreme de actualitate. Pe de o parte, datele provizorii publicate de INS după recensământul general al populaţiei şi locuinţelor de anul trecut arată că populaţia ţării a scăzut sub 20 de milioane. Pe de altă parte, recensământul prezintă date care contravin altor informaţii relevante. Astfel, potrivit tuturor informaţiilor oficiale şi neoficiale adunate în ultimii ani, de la liberalizarea circulaţiei în UE, au plecat din ţară peste 2 milioane de persoane. Dar din datele provizorii şi destul de neclare ale recensământului, ar fi părăsit ţara pentru mai mult de un an de zile abia 900.000 de persoane. Este evident că ceva nu este în regulă.

Urmarea este că pe listele de alegători apare mereu un număr cu totul supradimensionat de persoane, ceea ce face ca şi absenteismul să fie mereu mai mare decât este în realitate. În cazul unui referendum de demitere, absenteismul şi prezenţa la urne nu mai sunt subiecte pentru dezbateri pur teoretice despre legitimitatea alegerilor, ci chiar criterii de validare. Preşedintele poate fi demis sau nu, în funcţie de o simplă eroare statistică.