1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Roşia Montana pe agenda reuniunii bilaterale româno-ungare

Horaţiu Pepine5 octombrie 2006

Oficialităţile ungare cer României să-şi clarifice poziţia faţă de proiectul minier de la Roşia Montana mai înainte de aderarea la UE. Budapesta şi-a manifestat de mai multă vreme îngrijorarea faţă de efectele pe care acest proiect ar putea să le aibă asupra mediului din Ungaria. La Bucureşti însa autorităţile evită să dea un raspuns tranşant.

https://p.dw.com/p/B2y3

Ministrul mediului, Sulfina Barbu, şi omologul ei de la Budapesta, Persanyi Miklos, au două zile la dispoziţie (5 şi 6 octombrie) pentru a discuta despre controversatul proiect minier de la Roşia Montană. Cei doi oficiali se întîlnesc în cadrul unei reuniuni periodice a unei Comisii mixte interguvernamentale pe teme de mediu, iar Roşia Montană figurează la loc de cinste pe agenda discuţiilor, cu atît mai mult cu cît este un subiect legat intim de scopul însuşi al acestei Comisii interguvernamentale, care constă în supravegherea activităţilor industriale „cu potenţial efect transfrontalier”. Guvernul de la Budapesta a introdus însă subiectul exploatării de la Roşia Montană şi pe agenda reuniunii din luna noiembrie atunci cînd pentru a doua oară se vor întîlni cele două Cabinete în şedinţă comună.

Poziţia Budapestei este bine precizată. Potrivit MTI, Zoltan Gabor, reprezentat al Ministerului ungar de Externe, a declarat miercuri că aprobarea acestui proiect ar putea pune în pericol mediul natural din Ungaria. Autorităţile de mediu de la Budapesta şi-au exprimat însă în nenumărate rînduri îngrijorarea cu privire la acest proiect industrial, care prin scurgerile de cianuri ar putea să reediteze catastrofa ecologică de acum cîţiva ani de pe rîiul Tisa.

Deocamdată, cel puţin la prima vedere, La Roşia Montană nu se întîmplă mare lucru. Societatea minieră Gabriel Resources, a reuşit în primă instanţă să cumpere mai multe proprietăţi la preţuri foarte ridicate, dar ulterior s-au lovit de rezistenţa acelora care nu consimt să se mute. O parte însemnată a localnicilor, ceva mai mult de o treime, refuză să plece exprimîndu-şi hotărîrea de a-şi păstra modul de viaţă de pînă acum. Tinerii, mai puţin conservatori ar fi tentaţi totuşi să accepte condiţiile pe care le pune societatea minieră. Gabriel Resources a invocat de altfel în favoarea proiectului său şomajul ridicat şi standardul de viaţă foarte coborît din această zonă.

Unor argumente de natură socială sau economică oamenii din Roşia Montană le opun adesea argumente de ordin sentimental. Ei refuză să admită inundarea cimitirului în care se află îngropaţi părinţii sau uneori copiii lor sau a bisericii din centrul localităţii. De fapt ei apără ceva imaterial care are totuşi o consistenţă mai mare decît proiectele de prosperitate promise de societatea minieră.

Întrebarea, care de la o vreme este pusă tot mai insistent, este însă aceea dacă această societatea ar putea aduce cu adevărat mai multă prosperitate şi dacă nu cumva este o simplă înşelătorie. În definitiv, firma Gabriel Resources nu investeşte banii proprii, ci banii investitorilor pe care a reuşit să-i atragă în proiect graţie unei publicităţi agresive şi e vorba de investitorii din toata lumea care s-au lăsat convinşi de promisiunea unui nou El Dorado. În aceste împrejurări responsabiliatea faţă reuşita proiectului este destul de redusă.

Pînă la clarificarea acestor lucruri se pun însă cîteva întrebări precise. Poate această societate să garanteze că nu vor exista catastrofe ecologice? Şi de aici vor porni şi discuţiile dintre oficialii români şi cei din Ungaria. Aşa cum am văzut, ungurii au punct de vedere mai bine precizat. Autorităţile române de mediu răspund însă că procedurile de evaluare se află în plină desfăşurare şi că nu pot formula o concluzie.

Între timp, presată de amploarea protestelor civice, firma Gabriel Resources a acceptat să-şi asume responsabilităţi mai mari la nivelul protecţiei mediului, dar e vorba de simple promisiuni.

Indiferent însă de evalările tehnice, decizia încorporează o opţiune politică. Va admite Guvernul României distrugerea unei întregi zone, a unui vechi orăşel minier cu tradiţiile şi melancoliile sale, a unui delicat echilibru ecologic, de dragul unei himere ?