1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Riscul cinismului

Manifestații surprinzător de ample s-au desfășurat în mai multe orașe ale țării împotriva intenției Guvernului de a promova o lege a grațierii colective. Ele par a fi doar partea vizibilă a unui război politic mai amplu.

Criza SRI-Coldea și cea privitoare la grațiere și codurile penale sunt legate intim între ele. Prima, așa cum am văzut, a ridicat puțin vălul de pe stilul operațiunilor SRI și amestecul serviciului în afacerile politice interne, nu foarte mult, dar suficient pentru a arunca o umbră de îndoială asupra caracterului lor legal. Or, dacă sistemul de supraveghere creat de SRI și DNA cu susținere politică americană va fi procedat ilegal în anumite cazuri, va fi depășit, altfel spus, limita competențelor definite prin lege, atunci și condamnările de corupție, în anumite cazuri, ar putea fi la rândul lor contestate cel puțin din punct de vedere formal. Iar pe fondul contestației, grațierea ar părea o formă de reparație justificată.

Din păcate, în toți anii din urmă a lipsit ambianța de siguranță politică care să permită o analiză obiectivă a acestor proceduri, totul fiind prins într-un discurs polemic violent, încât nu ne rămâne decât să formulăm o îndoială de principiu asupra tuturor afirmațiilor de până acum. S-au spus multe lucruri pe un ton de lamentație ipocrită pe care nu le vom prealua, dar vom invoca totuși un exemplu care să justifice circumspecția aceasta metodică. E vorba de cazul militantului PNL, Ludovic Orban, trimis în judecată ca urmare a unui denunț cel putin nemotivat dacă judecăm după înregristrările pe care tot procurorii în mod ilicit le fac publice. Și, desigur, nu putem ignora faptele care apasă, indirect, asupra dispozitivului de urmărire judiciară. Un procuror șef care a plagiat în teza sa de doctorat și un general SRI care pleacă în concediu cu nevasta în insule exotice pe banii altora (și pe banii proprii ar fi fost suspect, căci bugetul la vedere nu ar permite) nu mai reprezintă garanții sigure de integritate procedurală.

În paranteză fie spus, puterea adevărată pretinde o anumită asceză, reținere, sacrificiu personal, fără de care nu poate fi întreținută deplina legitimitate morală. Or, dacă legitimitatea pare alterată cât de puțin, se prăbușește odată cu ea și puterea. Degeaba se justifică generalul Florian Coldea prin gesticulații solemne și epistole aulice, e ceva obiectiv aici, chiar dacă pare nedrept. Traian Băsescu s-a prăbușit dramatic de pe soclul legitimității sale, Coldea a căzut și vor urma fatalmente toți ceilalți care nu au avut fibra morală suficient de rezistentă.

Admitem că e ceva care nu mai ține numai de forța fiecăruia în parte, ci și de ambianța democratică a epocii noastre în care reușita personală nu mai poate fi desprinsă de exuberanța consumului și de bogăția afișată. Cine  ar dori cu adevărat să fie ca președintele José Mujica? Nimeni și poate Mujica însuși se hrănea din vanitatea sărăciei expuse cu ostentație, ceea nu i-ar mai permite să revendice o veritabilă asceză. De aceea, probabil, cei mai ”virtuoși” lideri politici și șefi de servicii secrete se găsesc în țările bogate, acelea care își permit să ofere gratificații generoase în cadrul legii. Și poate și de aceea România pare atât de coruptă, căci, dacă s-ar inversa condițiile de viață, s-ar putea să avem mari surprize în democrațiile ”virtuoase”.

Îndoiala care s-a iscat în privința oamenilor de la vârful mecanismului judiciar a amplificat contestațiile. Iar tentativele de a-i salva, cu totul spectaculoase și în cele din urmă ridicole, nu au făcut decât să confirme bănuielile și să ridice contestațiile la pătrat. Mai sunt și aceia care continuă să-i apere cu un soi de încredere ”religioasă”, ceea ce explică în parte și dramatismul tonului în recentele luări de poziție. Dar ambianța aceasta de război civil care ne înconjoară de câteva zile nu ar putea fi cu adevărat explicată decât prin voința ”mecanismului judiciar” de a-și păstra redutele cucerite. Ca să nu piardă teren, este necesar ca legea grațierii să nu treacă, să fie, într-un fel sau altul, stopată. Eliberarea fie și a unui singur politician dintre cei condamnați în ultimul ani pentru acte de corupție i-ar diminua capacitatea de a influența cursul politicii interne.

O veche militantă pentru libertățile civile, care în mod cert nu este ”aliniată”, spunea la un post de televiziune că manifestațiile surprinzător de ample și de prompte din seara de miercuri vor fi fost organizate de un serviciu secret. Nu sinceritatea participanților ar fi de pus la îndoială, spunea ea, ci capacitatea de mobilizare a societății civile, care nu ar fi reușit să adune atâția oameni într-un timp atât de scurt. Mulți au râs de extravangața acestei ipoteze, dar faptul însuși că a putut fi formulată public e semnificativ, căci ne arată cât de gravă este situația și cât de mult s-au extins suspiciunile. Ele au depășit cu mult aliniamentele partizane, ceea ce explică și rezultatul de la ultimile alegeri, inclusiv absenteismul masiv.

Ambianța devine tot mai tulbure și mai încărcată de  contradicții. E decepționant bunăoară că manifestantii care protestează în piețele publice declară că nu vor cu niciun chip ”să fie conduși de hoții lui Dragnea”, dar, deși nu o spun, lasă să se înțeleagă că s-ar mulțumi să fie conduși de un general Coldea. Asta sugerează, în mod regretabil, că exigența privitoare la  integritate e doar un subterfugiu și că, în loc să asistăm la o regenerare etică a vieții publice, ne vom scufunda tot mai mult în cinism.