Riscul amneziei

Acesta este rezultatul unui recent studiu demoscopic efectuat de Identity Foundation.

Sfârşitul unei iluzii

Dacă actuala criză financiară şi economică retrezeşte nostalgii socialiste, nu este mai puţin adevărat ceea ce deja Francois Furet observase în istorica sa lucrare ”Sfîrşitul unei iluzii”: prin caracterul lor universalist, idealurile şi utopia comunistă sunt mai viabile şi mai „seducătoare” decît ideologiile de tip fundamentalist, integrist sau rasist.

Dar, spre deosebire de nazism, comunismului nu i s-a intentat un adevărat proces. Chiar dacă Germania, prin rapida instituire a Centrului de Studiere a Arhivelor Stasi, cunoscutul„oficiu Gauck" , a făcut, după prăbuşirea zidului, un prim şi necesar pas în confruntarea cu trecutul roşu al fostei RDG, dînd un bun exemplu, prea tîrziu urmat de unele ţări foste comuniste, imperativele economice ale reunificării par a fi avut prioritate faţă de cele ale profundei primeniri morale.

Se mai cere adăugat că şi demult scadenta „mea culpa" pe care ar fi trebuit să şi-o facă şi unii intelectuali occidentali care prin afişatele lor convingeri stîngiste au întreţinut, din lumea liberă şi confortabilă a occidentului, dăinuirea ideologică a unor dictaturi comuniste, se lasă încă aşteptată…

La toate acestea se adaugă şi un alt impediment: comparaţia dintre comunism şi nazism rămîne prizoniera unui teren minat ideologic şi moral pe care Germania simte că trebuie să păşească cu maximă precauţie.

Şi totuşi, aceste incursiuni „periculoase" rămîn obligatorii în procesul cîştigării unei relative „normalităţi.”

Cazul revistei "KONKRET"

Căile pot fi însă şi mai puţin accidentate atunci cînd, dincolo de marea istorie şi de capcanele ideologice sau de cele ale hipercorectitudinii politice, ele duc spre luminişurile şi umbrele unor destine şi experienţe de viaţă individuale şi, totuşi, relevante pentru o generaţie sau o naţiune.

O recentă dezvăluire a inimaginabilei dimensiuni a infiltrării agenţilor STASI în vechea Republică Federală se opreşte şi asupra cazului revistei „KONKRET”, una din cele mai influente publicaţii ale mişcărilor protestatare din vest în anul 1968. În paginile ei au scris autori celebri, de la Heinrich Böll, Theodor Adorno şi Peter Rühmkorf pînă la pe atunci tînărul Stefan Aust, care avea să devină redactorul-şef al revistei DER SPIEGEL.

Fondatorul revistei KONKRET a fost Klaus Rainer Röhl. Între anii 1960 şi 1964 publicaţia a fost condusă de soţia acestuia, Ulrike Meinhof, înainte ca ea să devină membră a organizaţiei teroriste de extremă stîngă RAF şi să intre în clandestinitate.

Ulterior a ieşit la iveală că atît Röhl cît şi alţi colaboratori ai revistei au fost ani la rînd plătiţi de RDG.

Şi, potrivit mărturisirilor aceluiaşi Röhl, redactorii revistei KONKRET au fost îndoctrinaţi sistematic de către instructori ai Partidului Comunist German, interzis în Republica Federală cu începere din anul 1956.

Dar, aşa cum investigatorii istoriei recente a Germaniei remarcă pe bună dreptate, efectele activităţii STASI asupra vieţii politice şi intelectuale a vechii Republici Federale aşteaptă şi la cei 20 de ani care au trecut de la prăbuşirea Zidului Despărţitor al Berlinului să fie temeinic studiate.

Autor:Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz