Richard Wagner rămâne tabu în Israel

O lege nescrisă, un boicot niciodată confirmat oficial ar fi aparţinut trecutului. Acum însă concertul, organizat de Societatea Wagner din Israel, fondată în 2010, a fost anulat.

O sută de instrumentişti din diverse orchestre israeliene fuseseră deja reuniţi într-un ansamblu şi repetaseră cu sârg uverturile la operele "Tannhäuser", "Maeştrii muzicanţi", poemul simfonic "Idila lui Siegfried" şi aria "Liebestod" din "Tristan şi Izolda". Efortul artistic nu a fost finanţat din fonduri publice ci prin sponsorizări private. Planificat era şi un program-cadru de comunicări ştiinţifice. Totuşi, de îndată ce s-a aflat de preconizatul concert, masive proteste şi acuzaţii furioase n-au întârziat să apară, astfel că, până la urmă, conducerea universităţii s-a văzut nevoită să renunţe.

Compozitorul Richard Wagner continuă să agite până astăzi spiritele în Israel. Critici sunt mai ales de la supravieţuitori ai holocaustului, cărora muzica compozitorului german le trezeşte amintiri din vremuri cumplite. Nu trebuie uitat că Adollf Hitler l-a declarat pe Wagner compozitorul său favorit, întreţinând relaţii excelente cu urmaşii acestuia de la Bayreuth. Dictatorul a fost adesea oaspetele familiei Wagner, atât în renumita sală de spectacol de pe "Colina Verde" din Bayreuth, cât şi în vila privată "Wahnfried". În special Winifred, nora lui Richard Wagner, membră a partidului nazist şi prietenă apropiată a "Führer-ului", a continuat până la moartea ei, în 1980, să-l aduleze pe Hitler.

Antisemitul Wagner

"Hitler are multe în comun cu Wagner", a afirmat deja din 1938 scriitorul Thomas Mann. De aceeaşi părere sunt până azi mulţi oameni în Israel. Ei consideră că muzica acestui compozitor, autor în anul 1850 al unui text antisemit, intitulat "Evreimea în muzică", este prin ea însăşi o provocare. În pamfletul pe care l-a scris, compozitorul critica creaţia artistică a unor muzicieni şi poeţi evrei contemporani, apreciind că este trivială, banală şi lipsită de originalitate, vorbind despre o "decadenţă" a culturii germane sub influenţa acelor artişti. De aceea, operele lui Wagner sunt considerate până astăzi de unii, un fel de fundal sonor al genocidului comis de nazişti. La rândul lor, urmaşii lui Wagner de la Bayreuth, evită până astăzi să ia poziţie faţă de această moştenire istorică, abordând tema cu mari reticenţe şi ezitări.

Muzică şi ideologie

Cu toate acestea, muzicieni cu nume sonore sunt astăzi de părere că trebuie făcută distincţia între antisemitul şi compozitorul Richard Wagner. Astfel, Daniel Barenboim, dirijor, şef al ansamblului Staatskapelle de la Berlin şi cetăţean israelian, a declarat în urmă cu câţiva ani, într-un interviu acordat prestigiosului săptămânal german "Der Spiegel", că muzica nu este ideologică. "Wagner a fost antisemit, dar muzica sa nu este". Primul muzician renumit care nu a ţinut cont de tabuizarea muzicii lui Wagner în Israel a fost dirijorul Zubin Mehta. În anul 1981, aflat la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Israel, el a anunţat la finalul unui concert că oferă , drept supliment, uvertura la opera "Tristan şi Izolda", şi că lasă publicul să decidă dacă rămâne în sală sau pleacă. Unele reacţii au fost furioase; în timp ce instrumentiştii cântau uvertura, oameni din public huiduiau şi fluierau din răsputeri, acuzându-l pe Mehta că ar fi "fascist".

Ovaţii, provocări

Două decenii mai târziu, Daniel Barenboim a repetat acelaşi lucru la un concert dirijat la Ierusalim. Şi el a stat îndelung de vorbă cu ascultătorii, dând celor care nu voiau să audă Wagner posibilitatea de a ieşi din sală. În 2011s-a ajuns, într-un final, la un eveniment special, dar în direcţie inversă. O orchestră de cameră din Israel a concertat la Bayreuth, interpretând inclusiv lucrări ale lui Wagner. Ansamblul israelian fusese invitat la Bayreuth de şefa Festivalului Wagner, Katharina Wagner, strănepoata compozitorului. Chiar dacă concertul nu a avut loc în cadrul Festivalului Wagner, el s-a desfăşurat în imediata proximitate. La final, publicul s-a ridicat în picioare şi ovaţiile n-au mai contenit. Dirijorul, Roberto Paternostro, a declarat cu acel prilej că are toată înţelegerea pentru cei care "au traversat infernul" şi nu mai vor să audă de Germania şi de muzica lui Wagner. Un alt scandal din aceeaşi serie s-a consumat cu doar câteva luni în urmă la Opera din Tel Aviv. Directoarea instituţiei, Hanna Munitz, a decis să scoată o lucrare a lui Wagner din programul unui spectacol de balet. Sunt hotărîtă, a spus ea, atâta vreme cât mă aflu în funcţie, să ţin acest compozitor departe de scenă.