1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Rezistenţa la schimbare

Fă-ţi vara sanie şi iarna car. Germanii au făcut-o. Românii, de regulă, se plâng că nu au germani. Şi caută soluţii pentru criză.

default

În mod normal, austeritatea nu ar trebui să fie o măsură a vremurilor de criză. Dimpotrivă, perioadele sănătoase sunt cele în care administratorii politicilor publice ar trebui să împingă guvernanţii către cumpătare şi săbuinţă, pe de o parte, şi să ofere pieţelor stocuri de resurse pentru vremurile tulburi.

Pare un decupaj din manualele inaplicabile; situaţia aparent ideală se regăseşte, însă, în ultimul deceniu al Germaniei. În urmă cu nouă ani, cancelarul Gerhard Schröder îşi punea în cap întreaga naţiune şi, mai ales, pe proprii colegi de partid şi susţinători social-democraţi cu un pachet de legi care umblau la însuşi fundamentul modului de viaţă al cetăţenilor Republicii Federale.

Aşa-numita Agendă 2010 a modificat structura proverbialului sistem de securitate socială al Germaniei. Strategia, deşi pusă la lucru sub autoritaristul "nu există alternativă", nu a avut sens unic. Tăierile masive de beneficii sociale (cum ar fi diversele artificii speculate, decenii la rând, în suplimentarea pensiilor sau în prelungirea perioadelor de şomaj) au fost compensate cu o serie întreagă de avantaje fiscale (reducerea cu până la 25% a impozitelor pe venituri, de exemplu). Spre disperarea propriei coaliţii social-democrat-ecologiste, "Agenda" lui Schröder a vizat şi liberalizarea excesiv de birocratizatei pieţe a muncii şi detabuizarea ei. Angajarea sau disponibilizarea au fost aşezate pe noi baze, mult mai flexibile. Asistarea şomerilor a fost şi ea reformată, într-un demers care a avut drept primă consecinţă mobilitatea - nu doar geografică ci şi priofesională.

Rezultatele imediate au fost mai degrabă negative - cu o rată record a şomajului (vorbim de peste cinci milioane de germani fără loc de muncă, în februarie 2005, la o naţiune de peste 80 de milioane) şi cu un cancelar criticând antreprenoriatul că nu reuşeşte să disponibilizeze pe măsura nevoilor de rentabilizare. Social-democraţii au pierdut alegerile; însă rezultatele politicilor - reaganomice sau thatcheriste - ale lui Schröder se văd acum, în miezul crizei globale, când nu doar economia stă deasupra liniei de plutire dar şi şomajul este plasat la o cotă de şapte procente, cea mai mică de la reunificarea Germaniei.

Dacă, însă, perioadele de creştere nu ţi-au oferit înţelepciunea unei "intervenţii preemptive", va trebui să administrezi, în plină criză, situaţia limită în care ai plonjat. Or, aşa ceva necesită nu doar capacitatea de a manageria însăşi criza ci şi schimbarea, căci esenţa ieşirii din criză este schimbarea. Pentru aceasta este nevoie de o perspectivă asupra reorganizării, o înţelegere a dinamicii proprii a structurilor, cu schimbările culturale pe care, uneori, eşti nevoit să le provoci - dar şi aceasta necesită mai mult decât accesul la pârghiile administrative, înseamnă un strop de artă administrativă. Poţi institui austeritate într-un mod barbar, ca un stăpân al jocului ce eşti - sau poţi fi un guvernant în serviciul public şi, atunci, încerci să îţi câştigi credibilitatea sau să îţi menţii cecul în alb primit, prin vot, la învestire.

Nu vei fi nicidecum popular, ca politician care a răsturnat cutumele societăţii.

Dar:

- dacă oferi predictibilitate,

- dacă articulezi un plan social,

- dacă elaborezi liste de priorităţi conforme cu nevoile platformei sociale pe care o coordonezi, căci nu poţi salva un stat fără să ţii cont de indivizii care îl compun (asta e, statul e suma indivizilor săi, în absenţa lor nu mai există),

- dacă stabileşti obiective imediate şi de durată - iar pentru cele imediate oferi şi rezultate în compensaţie la pretenţiile de austeritate,

- dacă te grăbeşti să comunici şi, atunci când o faci, spui adevărul (şi asta nu se rezumă doar la mesajele verbale ci şi la ceea ce transmiţi făcând),

- în fine, dacă eşti lider, nu şef, ai toate şansele ca, la un moment dat, după ce te vor fi înjurat şi dat la o parte, să îţi ridice statuie. Dar, cel mai important, ai şansa unui pact social pe perioada curbei de sacrificiu.

Or, câte ceva din toate acestea şchioapătă - şi, probabil, de aici şi o pregnant resimţită lipsă de simpatie a populaţiei faţă de modul de administrare a crizei în România.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz

Link-uri www