1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Revoluţie confiscată

Noua tiranie egipteană de sorginte islamistă şi vărsările de sânge comise în ţara faraonilor constituie unul din principalele subiecte ale comentatorilor occidentali.

Indignaţi nu se arată doar comentatorii de dreapta, ci şi editorialiştii de stânga, care susţinuseră din răsputeri debarcarea fostului regim. Frankfurter Rundschau, un ziar cu vederi social-democrate, compară situaţia actuală a Egiptului cu cea din epoca de acum doi ani, în care executivul lui Hosni Mubarak se mai agăţa de putere folosindu-se de mijloace represive. „Poliţia trage, din nou, în demonstranţi, cu muniţie de război”…

La radio, mai relevă ziarul, „se transmit cântecele revoluţiei iar revendicările demonstranţilor sunt aceleaşi ca atunci: pâine, libertate, echitate socială”… Să nu se fi schimbat oare „nimic în aceşti doi ani?” Ziarul din Frankfurt contestă această concluzie. Potrivit cotidianului de stânga din oraşul de pe Main, egiptenii ar fi acumulat „multă experienţă şi mai cu seamă educaţie politică”…

Exprimând dezamăgirea multora, acelaşi ziar aminteşte că, la început, cetăţenii de pe malurile Nilului „s-au bucurat că generalii au preluat puterea de la regimul Mubarak, după care şi-au pierdut, în doar câteva luni, entuziasmul. Şi actualii guvernanţi islamişti şi-au văzut rapid prestigiul erodat. Acum se caută un soi de guvern care să facă realmente câte ceva pentru oameni…"

Nu mai puţin critic se manifestă comentatorul de la Osnabrücker Zeitung, care deplânge politizata şi prea puţin independenta justiţie egipteană. Pentru analistul german, nu e exagerat să se considere că sentinţele capitale pronunţate în procesul celor 21 de microbişti care s-ar fi dedat la violenţe după un joc de fotbal se datorează unor „motive politice”. Ziarul aminteşte că preşedintele (islamist) Morsi, un membru al Frăţiilor Musulmane, i-a calificat drept „martiri ai revoluţiei” pe cei care şi-au pierdut viaţa în altercaţiile prilejuite de partida de fotbal. Ceea ce, după cum subliniază cotidianul din Osnabrück, „demască dimensiunea politică a procesului”.

Mai toţi comentatorii scot în evidenţă maniera brutală în care Morsi i-a dezamăgit pe toţi cei ce sperau în democratizarea Egiptului. Süddeutsche Zeitung descrie haosul şi anarhia care au cuprins părţi ale ţării, (oferind regimului pretextul decretării stării de urgenţă.)

Iar Münchner Merkur evocă antecedentele actualei situaţii, cu măsurile de forţă adoptate în ritm alert de şeful islamist al statului, care a impus în grabă mare „o constituţie croită după chipul şi asemănarea Frăţiilor Musulmane”.

Situaţia din Egipt le aminteşte multor români de cea din decembrie 89, de mineriade, sau de faza loviturii de stat USL-iste. Un aspect comun tuturor revoluţiilor deturnate ori confiscate e neîncrederea generală în instituţiile de forţă care ar fi menite să apere legea şi ordinea.

La o zi înaintea vizitei în Germania a şefului executivului de la Cairo, Fränkischer Tag reliefează tocmai acest aspect al nenorocirii abătute asupra Egiptului. „Forţele de securitate trag asupra oamenilor care demonstrează împotriva preşedintelui Morsi şi contra Frăţiilor Musulmane. Iar judecătorii adoptă verdicte de pedepse cu moartea din raţiuni politice”. În aceste condiţii de anarhie, (în care neîncrederea oamenilor în instituţiile cu pricina este firească) Egiptul ar avea nevoie, potrivit aceluiaşi ziar din Bamberg, „de un lider integrator, nu de unul polarizator, ca Morsi."