Revoluţia nu are timpi morţi

Naţiunea s-a îndreptat spre localurile de vot din ţară şi cele prea puţine din străinătate şi-a optat, cât a putut, pentru reformă, pentru o justiţie necastrată, pentru curăţarea de corupţie a statului de drept şi pentru alianţele occidentale ale ţării.

Rezultatul acestei revoluţii paşnice este notoriu. Peste un milion de voturi l-au despărţit pe câştigător de liderul înfrânt al PSD. Ar fi fost probabil net mai multe dacă nu s-ar fi înregistrat un masiv turism electoral în sudul României.

Când oare se va pune capăt acestui fenomen? Când oare vor plăti cei care par să fi fraudat şi alegerile generale şi plebiscite şi scrutine prezidenţiale? Când li se va cere, penal, socoteală guvernanţilor? În definitiv e vorba de nişte inşi care n-au încălcat constituţia României doar în 2012. I-au împiedicat pe români să voteze în 2014, pretextând că i-ar bloca „legea”, deşi ştiau sau ar fi trebuit să ştie că au la dispoziţie ordonanţa de urgenţă şi că este un abuz revoltător să acorzi „legii”, dacă lege e norma cea rea, prioritate în detrimentul constituţiei!

Când vor înfunda puşcăria cei care mai cred că pot aborda procesele electorale ale unui stat european, membru al NATO şi al UE, ca şi cum ar fi scrutinul fraudat din '46?

Întrucât naţiunilor li se mai întâmplă se se înşele, e cu atât mai important să li se elogieze opţiunile pozitive, de natură să întărească libertatea individuală, justiţia autentică, democraţia liberală şi constituţionalitatea. Românii şi-au spus clar şi răspicat cuvântul, în ciuda tuturor maşinaţiunilor.

Poporul suveran şi-a făcut, într-un târziu, datoria. E momentul ca şi elita care a sunat apelul general să înceapă să şi-o facă. E urgent ca decizia naţiunii să se şi aplice înainte ca birocraţia să dilueze până la irecognoscibil hotărârea celor mulţi.

Pentru credibilitatea statului, nu doar a noului preşedinte e urgentă sancţionarea malversaţiunilor şi fraudelor electorale, aşa cum e obligatorie continuarea depistării şi sancţionării adecvate a marilor corupţi. E urgentă şi pentru că o revoluţie de succes n-are timpi morţi. Dacă apar, începe confiscarea ei.

Or, o parte a elitei ar vrea şi ea în Dubai. Ar vrea să ia o mică pauză. Una de lux, dacă se poate. Ar vrea să-l lase pe Iohannis să-şi vadă de preşedinţie. Ar vrea să-şi savureze şampania şi vacanţa de Crăciun. Ar vrea să nu se reintereseze de treburile statului decât poate peste obşinuitul respiro de o sută de zile.

Or, ar fi bine ca minţile cele mai lucide ale naţiunii să-i spună stop elitei convingător şi într-o manieră fără echivoc. Nu-i timp de luat pauze. Nu-i timp de vacanţe în Dubai. E timpul să se ceară clasei politice să se conformeze fără să crâcnească votului naţiunii. E timpul să se bată fierul cât e cald spre a se adopta demersurile juridice, economice şi financiare necesare redresării durabile a României. Preşedintele a promis o altă Românie. Una a lucrului bine făcut. Condiţia ineluctabilă pentru materializarea ei e instalarea în ţară a unei meritocraţii. Una adevărată, nu cu doctorate furate. Doar ea ar justifica şi susţine durabil sprijinul promis de Germania şi aşteptat de mulţi români.

Urgenţa e de rigoare şi în sfera politică. Potrivit unui proaspăt sondaj IRES (care semnalează nădejdea în Germania nutrită de 40 la sută din români) aproximativ 62 de procente dintre repondenţii chestionaţi după victoria lui Iohannis cred că s-ar putea continua cu actualul executiv condus de Victor Ponta. Îşi fac iluzii cei ce nu sprijină schimbarea lui.

Actualul cabinet s-a discreditat plenar şi fără drept de apel. Nu doar că a împiedicat instalarea meritocraţiei, ci a sabotat sistematic toate încercările de a o edifica. Lipsa sa de apetenţă pentru reformă e proverbială. Atât şi ar fi fost destul. Dacă se mai adaugă la toate acestea încălcarea legii fundamentale în scrutinul prezidenţial e clar de ce guvernul Ponta a devenit intenabil. Cum intenabilă a devenit şi poziţia actualului PSD.

Un partid-stat, dominat de baroni, care a eşuat jalnic în naţionalism gregar şi fundamentalism religios, nu mai poate face parte din familia social-democraţiilor europene chiar dacă nu ar fi în acută pierdere de viteză la bursa simpatiilor. Victor Ponta şi Liviu Dragnea n-au cum rămâne la putere. Fiindcă după insuccesul lor electoral şi politic, unul de porporţii fără precedent în istoria PSD şi în replică la naufragiul lor ideologic, liderii actualului partid guvernamental au doar o singură alternativă. Mai devreme sau mai târziu, vor trebui să-şi asume răspunderea.

Dacă n-o fac urgent, se vor încurca inextricabil în trecut şi vor sfârşi prin a se îngropa, vai, mai dihai decât în nisipurile din Dubai. În cazul unui harakiri de acest soi e previzibilă scindarea şi pulverizarea stângii socialiste româneşti.

Va apărea, sub conducerea unor membri probabil ardeleni ai PSD, care nu şi-au pierdut complet busola nici măcar sub conducerea plagiatorului, un nou partid social-democrat, de această dată unul reformat, de factură modernă, occidentală şi europeană. Ceilalţi vor plăti oalele sparte.