1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Revocarea ministrului român de externe

Se pot spune multe despre formulările mai mult sau mai puţin inspirate ale lui Teodor Baconschi privindu-i pe protestatarii anului 2012, din Piaţa Universităţii, sau despre miza conflictului politic din România.

default

Teodor Baconschi

Nu toţi protestatarii cărora le-a ajuns cuţitul la os în România reprezintă realmente „mahalaua violentă, ineptă şi încolonată”, aşa cum a susţinut Teodor Baconschi.

Potrivit lui, ar fi început „încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii", alegerea urmând s-o facă, până la urmă, "România care munceşte", nu "mahalaua violentă şi ineptă încolonată".

Baconschi a mai plasat la un moment dat „România care munceşte” la antipodul celei „care cerşeşte”, în speţă, care s-a obişnuit să invoce statul asistenţial şi să aştepte să i se dea ajutoare şi flancări sociale, în loc să facă eforturi constructive proprii.

Tot el a evocat o opoziţie care şi-ar fi „activat în sfârşit întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej: derbedei înarmaţi, dezinformare, propaganda urii. Ne acuză că vom fura alegerile doar pentru că vrem ca românii să voteze, în diaspora şi acasă. Ce vor ei, în schimb, e ca o populaţie imbecilizată de televiziuni, înfricoşată de scenarii apocaliptice mereu dezminţite de realitate şi, mai nou, de bătăuşii scoşi pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii şi neputinţei ridicată la nivel de program politic".

În opinia sa, anul 2012 va fi crucial pentru România. "Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică... nu cea încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii".

Or, şi această dihotomie, numai bună să-i mobilizeze pe intelectuali de partea PDL, şchioapătă în parte şi este forţată. Există în România şi critici legitime la adresa unei guvernări care, pe lângă faptele ei incontestabil bune, cum este echilibrarea statului şi asigurarea stabilităţii economice a unei ţări anterior înglodate în datorii, a comis şi o serie întreagă de gafe.

În plus, nu e clar deloc de ce este oare nevoie ca opoziţia să-şi fi moştenit arsenalul tocmai de la Ana Pauker et. comp, şi nu de la mult mai recentele cozi de topor naţional-comuniste ale lui Nicolae Ceauşescu? Să fi vrut oare Baconschi să capteze aici un „sentiment“ ultranaţionalist „al fiinţei“, şi să-l convertească electoral în folosul PDL? Ar fi păcat dacă aşa ar fi.

Baconschi, un om politic care, spre deosebire de covârşitoarea majoritate a colegilor săi din coaliţia guvernamentală şi din opoziţie, gândeşte şi scrie cu propriul său cap, i-a dezamăgit pe mulţi. În primul rând pe cei ieşiţi în stradă, din care nu puţini s-au simţit chiar jigniţi.

Spre a-i calma şi a-ţi asigura, ca premier, propria linişte, e simplu să sacrifici un om politic vizibil, dar, spre deosebire de Raed Arafat, lipsit de o bază proprie de putere. Demiterea lui Baconschi oferă şi posibilitatea semănării confuziei în rândul celor care s-au dedat zile şi săptămâni în şir contestaţiilor antiguvernamentale .

Dar a da afară un ministru de externe nu pentru cine ştie ce erori comise în munca sa de şef al diplomaţiei, ci pentru aprecieri personale, şi încă pentru opinii în cea mai largă măsură pertinente, expuse pe blogul său, e mult mai grav decât orice derapaj ar fi putut comite victima acestui gambit. Pentru că revocarea lui Baconschi, în timp ce ministrul se afla în misiune la Bruxelles, reprezentându-şi ţara, pune în cauză competenţa guvernului şi a primului său ministru, respectiv buna lor credinţă.

Această decizie relevă cât de panicat, şi ca atare, de rău orientat e Emil Boc. În siajul celebrei nepăsări a preşedintelui faţă de proprii săi susţinători, decizia primului ministru scoate în evidenţă, între altele, cât de mic e preţul pus de premier şi de sfetnicii săi pe loialitate şi, nu în ultimul rând, pe libertatea de opinie. Dacă sunt în stare să cenzureze atât de violent părerea unui coleg, cum se vor raporta ei oare, de acum încolo, la cele ale adversarilor?

Pentru un partid, care face caz de acreditarea sa democratică, decizia demiterii lui Teodor Baconschi e, ca atare, un veritabil dezastru. Unul din care e greu de crezut că actuala putere îşi va mai putea reveni.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz

Vă mai recomandăm