1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Revista revistelor culturale: România literară, Dilema veche şi 22.

Numărul 31 al “României literare” este un număr fierbinte, care debutează cu o polemică. Pe copertă ne întîmpină o reproducere după “Parabola orbilor” a lui Pieter Bruegel cel Bătrîn, care sugerează, desigur, că orbirea doctrinară şi ignoranţa au la capătul lor o prăpastie. Bruegel ilustrează tableta lui Nicolae Manolescu, care îşi apără perspectiva raţionalistă şi iluministă în faţa lui Cristian Bădiliţă. În ce mă priveşte, scrie Nicolae Manolescu, sînt convins de dreptatea lui Hobbes, Locke si Spinoza care a triumfat un secol mai tîrziu în doctrina politica a iluminiştilor francezi despre necesitatea separării statului de biserică. Întreaga lume modernă stă pe o idee pe care dl Badiliţă şi nu numai el o ironizează aszăzi din nostalgia, probabil a unui fundametalism religios.

Nicolae Manolescu se referă la un articol al Cristian Bădiliţă apărut în “Adevărul literar şi artistic” acum două săptămîni.

La pag. 9, la rubrica Comentarii, tonul polemic îşi conservă temperatura ridicată: I. Funeriu condamnă falsificările în cultură fie ele şi accidentale, care trădează totuşi o anumită impostură. Autorul regretă că nu există o lege care să condamne abuzurile textologice.

O delicată şi implicită polemică conţine şi cronica lui Daniel Cristea Enache care îşi alege ca subiect o carte a poetului Ion Gheorghe, scriitor care şi-a conservat, în răspăr cu epoca, convingerile comuniste.

La pagina 18 găsim un text luxuriant al lui Călin Andrei Mihălescu şi în fine la pagina 24 o evocare de George Radu Bogdan a operei pictorului Paul Gherasim, care a împlinit 80 de ani.

---------------

De azi se află pe piaţă şi numărul 82 al revistei“Dilema veche”. Comentatorul politic al revistei Cristian Ghinea, ne propune o răsturnare spectaculoasă de perspectivă. În opinia sa, discreţia în politică poate fi uneori o capcană şi de aceea recomandă ca Rufele coaliţiei să fie spălate în public. Crsitian Ghinea apără de fapt intervenţia recentă la radioul public a lui Traian Băsescu, care, în opinia sa este mai mult decît o mică şuetă cu bîrfe politice.

Dan Goanţă în rubrica sa de la pagina 6 scrie şi el despre aparenţele înşelătoare:

I se reproşează lui Basescu limbajul si vehementa, contrapuse civilitatii si calmului exhibate de Tariceanu. Dar, vai, e doar o problema de forma, caci nici calmul nici costumele nu impimg lucrurile inainte. Fondul este recuperarea programului cu care au fost cistigate alegerile.

Reactorul şef, Mircea Vasilescu, se opune, în schimb, acestei obsesii a actualităţii imediate, ceea ce vrea să spună că doreşte să-şi aleagă singur priorităţile. Despre ce vorbeşte în acest număr? Veţi vedea. Este un subiect important. Dar nu închideţi revista fără să fi citit pe Radu Cosaşu, care rămîne autorul dilematic prin excelenţă, adică acela care nu se fereşte de paradoxuri şi contradicţii aparente. El scrie, pe urma unui dalog între G. Adamesteanu şi Şt. Agopian din suplimentul literar a revistei 22, despre duplicitatea creatoare sau ambiguitatea pozitiva cu privire la scriitorii romani din epoca comunista.

------------

În fine revista 22, de mai multe zile deja pe tarabe, continuă dezbaterea provocată fără voie de Adrian Severin. Andrei Cornea, care semnează Un intelectual complexat, demontează cu fineţe şi ironie argumentele lui Severin, care în opinia sa, aplică doar o varianta vulgară a sociologiei lui Weber despre rolul eminent al marginalilor în istorie. Dar trecînd apoi la analiza alogeniei A. Cornea, se intreabă: Caragiale era alogen? Dar Hasdeu, etnic roman doar pe sfert? Dar Dimitrie Cantemir (ăsta da tătar), despre al cărui fiu, Antioh, Voltaire spunea că pare a descinde mai curînd din Pericle decît din Tamerlan? Dar Alexandri poate pe un sfert evreu - si care in vrema lui Hitler ar fi fost deportat - era si el alogen? Carol 1, admite Cornea, era insa evident alogen, dar a fost el mai putin român pentru asta?

Provocator şi aproape sigur incitator la polemică este textul lui Alexandru Cistelecan din pagina a 12-a, despre prigoana medico-statală împotriva fumătorilor. E în mod evident un text incorect politic pe deplin asumat:

Spatiul public, scrie Cistelecan, a devenit fast-food. Asa cum puterea politico-mediatica isi exercita astazi isteria in numele unor idealuri ştiintifuce reci, lipsite de orice pasiune şi tocmai de aceea opresive, intr-un mod similar în spatiul public discutiile sint dezinfectate din faşă de orice reziduuri ideologiece periculoase, nelăsîndu-se loc decît ideologiilor minimaliste ale ecologismului sau multiculturalismului.

Revista conţine ca de fiecare dată ample şi serioase comentarii despre actualitatea politică imediată inclusiv din Republica Moldova despre care scrie Vitalie Ciobanu.

12.08.2005

Revista revistelor culturale: România literară, Dilema veche şi 22.

Numărul 31 al “României literare” este un număr fierbinte, care debutează cu o polemică. Pe copertă ne întîmpină o reproducere după “Parabola orbilor” a lui Pieter Bruegel cel Bătrîn, care sugerează, desigur, că orbirea doctrinară şi ignoranţa au la capătul lor o prăpastie. Bruegel ilustrează tableta lui Nicolae Manolescu, care îşi apără perspectiva raţionalistă şi iluministă în faţa lui Cristian Bădiliţă. În ce mă priveşte, scrie Nicolae Manolescu, sînt convins de dreptatea lui Hobbes, Locke si Spinoza care a triumfat un secol mai tîrziu în doctrina politica a iluminiştilor francezi despre necesitatea separării statului de biserică. Întreaga lume modernă stă pe o idee pe care dl Badiliţă şi nu numai el o ironizează aszăzi din nostalgia, probabil a unui fundametalism religios.

Nicolae Manolescu se referă la un articol al Cristian Bădiliţă apărut în “Adevărul literar şi artistic” acum două săptămîni.

La pag. 9, la rubrica Comentarii, tonul polemic îşi conservă temperatura ridicată: I. Funeriu condamnă falsificările în cultură fie ele şi accidentale, care trădează totuşi o anumită impostură. Autorul regretă că nu există o lege care să condamne abuzurile textologice.

O delicată şi implicită polemică conţine şi cronica lui Daniel Cristea Enache care îşi alege ca subiect o carte a poetului Ion Gheorghe, scriitor care şi-a conservat, în răspăr cu epoca, convingerile comuniste.

La pagina 18 găsim un text luxuriant al lui Călin Andrei Mihălescu şi în fine la pagina 24 o evocare de George Radu Bogdan a operei pictorului Paul Gherasim, care a împlinit 80 de ani.

De azi se află pe piaţă şi numărul 82 al revistei“Dilema veche”. Comentatorul politic al revistei Cristian Ghinea, ne propune o răsturnare spectaculoasă de perspectivă. În opinia sa, discreţia în politică poate fi uneori o capcană şi de aceea recomandă ca Rufele coaliţiei să fie spălate în public. Crsitian Ghinea apără de fapt intervenţia recentă la radioul public a lui Traian Băsescu, care, în opinia sa este mai mult decît o mică şuetă cu bîrfe politice.

Dan Goanţă în rubrica sa de la pagina 6 scrie şi el despre aparenţele înşelătoare:

I se reproşează lui Basescu limbajul si vehementa, contrapuse civilitatii si calmului exhibate de Tariceanu. Dar, vai, e doar o problema de forma, caci nici calmul nici costumele nu impimg lucrurile inainte. Fondul este recuperarea programului cu care au fost cistigate alegerile.

Reactorul şef, Mircea Vasilescu, se opune, în schimb, acestei obsesii a actualităţii imediate, ceea ce vrea să spună că doreşte să-şi aleagă singur priorităţile. Despre ce vorbeşte în acest număr? Veţi vedea. Este un subiect important. Dar nu închideţi revista fără să fi citit pe Radu Cosaşu, care rămîne autorul dilematic prin excelenţă, adică acela care nu se fereşte de paradoxuri şi contradicţii aparente. El scrie, pe urma unui dalog între G. Adamesteanu şi Şt. Agopian din suplimentul literar a revistei 22, despre duplicitatea creatoare sau ambiguitatea pozitiva cu privire la scriitorii romani din epoca comunista.

În fine revista 22, de mai multe zile deja pe tarabe, continuă dezbaterea provocată fără voie de Adrian Severin. Andrei Cornea, care semnează Un intelectual complexat, demontează cu fineţe şi ironie argumentele lui Severin, care în opinia sa, aplică doar o varianta vulgară a sociologiei lui Weber despre rolul eminent al marginalilor în istorie. Dar trecînd apoi la analiza alogeniei A Cornea, se intreabă: Caragiale era alogen?

Dar Hajdeu, etnic roman doar pe sfert? Dar Dimitrie Cantemir (ăsta da tătar), despre al cărui fiu, Antioh, Voltaire spunea că pare a descinde mai curînd din Pericle decît din Tamerlan? Dar Alexandri poate pe un sfert evreu - si care in vrema lui Hitler ar fi fost deportat - era si el alogen? Carol 1, admite Cornea, era insa evident alogen, dar a fost el mai putin român pentru asta?

Provocator şi aproape sigur incitator la polemică este textul lui Alexandru Cistelecan din pagina a 12-a, despre prigoana medico-statală împotriva fumătorilor. E în mod evident un text incorect politic pe deplin asumat:

Spatiul public, scrie Cistelecan, a devenit fast-food. Asa cum puterea politico-mediatica isi exercita astazi isteria in numele unor idealuri ştiintifuce reci, lipsite de orice pasiune şi tocmai de aceea opresive, intr-un mod similar în spatiul public discutiile sint dezinfectate din faşă de orice reziduuri ideologiece periculoase, nelăsîndu-se loc decît ideologiilor minimaliste ale ecologismului sau multiculturalismului.

Revista conţine ca de fiecare dată ample şi serioase comentarii despre actualitatea politică imediată inclusiv din Republica Moldova despre care scrie Vitalie Ciobanu. Horatiu Pepine

  • Data 12.08.2005
  • Autoare/Autor Horaţiu Pepine
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B32n
  • Data 12.08.2005
  • Autoare/Autor Horaţiu Pepine
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B32n