Reuniunea la nivel înalt de la Hampton Court

Uniunea Europeană este şi după Reuniunea informală de o zi de la Londra departe de a avea o strategie comună privind soluţionarea urmărilor globalizării. Sefii de stat şi de guvern din cele 25 de ţări ale Uniunii Europene au căzut ieri de acord doar asupra cîtorva puncte. Conducătorii Uniunii Europene au exercitat presiuni serioase asupra premeirului britanic Tony Blair pentru ca acesta să ajungă în decembrie la un acord privind bugetul Uniunii Europene pe periaoda 2007-2013.

Desfăşurată în somtoasa reşedinţă a regelui Henric al VIII-lea de la Hampton Court, de lîngă Londra, reuniunea la nivel de o zi a scos în evidenţă atît punctele de conciliere cît şi pe cele controversate. Premierul Tony Blair nu a găsit prea multă înţelegere pentru cererea sa de accelerare a deschiderii pieţelor şi a deregularizării lor. In principiu liderii europeni au fost de acord cu Proiectul strategic prezentat de preşedintele Comisiei Uniunii Europene Jose Manuel Barroso ,în care se deplînge lipsa de flexibilitate pe piaţa muncii şi în sistemele sociale, o creştere economică prea slabă, o rată înaltă de şomaj şi bugete insuficiente pentru învăţămînt şi cercetare. Răspunsurile la provocările globalizării sunt clar formulate, numai că ele nu se pot aplica decît în urma unor negocieri concrete cu statele naţionale. Fiind vorba despre măsuri drastice de austeritate ,acestea nu sunt dispuse să le adopte cu ochii închişi. Nici propunerea premierului britanic Tony Blair de a se crea un fond social pentru salariaţii care-şi pierd locul de muncă din cauza globalizării nu a găsit ecou. Marii contribuabili nu sunt pregătiţi să aprovizioneze cu miliarde de euro acest fond. Premierul Estoniei a pus în acest sens punctul pe „i“, precizînd că nu este de acord să plătească pentru firmele şi statele care au pierdut pasul cu ritrmul accelerat al globalizării şi sunt necompetitive, pentru că ar însemna că sunt răsplătite tocmai pentru lentoarea şi incompetenţa lor.

Ce rămîne aşadar după Reuniunea la nivel înal de la Hampton Court? Incertiduini în legătuă cu adoptarea în decembrie a bugetului şi inevitabila dispută între adepţii cursului modernizării şi conservatori. Proiectul Constituţiei rămîne în suspensie după respingerea lui în Franţa şi Olanda. Britanicii nu dau semne că ar renunţa la rabatul de contribuţie de care dispun, iar francezii, la subvenţiile agricole. Preşedintele Franţei a ameninţat la rîndul lui cu un veto contra poziţiei europene la negocierile privind comerţul mondial, ceea ce ar putea provoca o gravă criză.

Probabil că la Hampton Court spiritul european comun care ar fi trebuit să se impună a fost alungat de fantomele regelui Henric al VIII-lea şi a celor şase soţii ale sale.