Retrospectiva săptămânii politice germane

După îndelungi dezbateri conducerea concernului Karstadt Quelle Ag a reuşit să ajungă la o înţelegere cu salariaţii. Pentru a evita închiderea a numeroase filiale ale magazinelor Karstadt, şi a salva cel puţin pentru următorii trei ani mare parte a locurilor de muncă, angajaţii au acceptat să renunţe la o serie de avantaje financiare. Este pentru a treia oară deja în acest an că se recurge la asemena măsuri pentru a evita substanţiale reduceri de personal. Modelul Siemens şi DaimlerChrysler par să fi făcut repede şcoală în Germania.

Numeroase locuri de muncă sunt ameninţate şi la firma Opel, care aparţine concernului de automobile american General Motors. La nivel european General Motors ar inteţiona să reducă 60.000 de locuri de muncă, 10.000 numai în Germania. Ameninţate sunt fabricile Opel din din Bochum şi Rüsselsheim. Opel şi Karstadt Quelle Ag sunt doar două cazuri în plus care arată cum datorită unui management prost din ultimii ani se ajunge la situaţii atât de critice încât mii de oameni îşi pot pierde peste noapte locul de muncă. Astfel de critici s-au făcut auzite şi din aprtea responsabililor politici de la Berlin. Aflat în vizită la Praga, preşedintele fderal Horst Köhler a declarat ieri că dificultăţile marilor întreprinderi sunt consecinţele unor greşeli considerabile făcute de management în cursul ultimilor ani.

Pe scena internaţională, afirmaţiile ministrului federal al apărării Peter Struck au dat naştere la dezbateri aprinse. Miercuri, pe marginea reuniunii informale a miniştrilor apărării din statele NATO, desfăşurată la Poiana Braşov, Struck a afirmat că o prezenţă militară germană în Irak este, ce-i drept în momentul de faţă exclusă, nu însă şi peste câţiva ani. Declaraţii similare apăruseră în ediţia de miercuri a cotidianului ”Finacial Times Deutschland”. În aceeaşi zi secretarul de stat american Colin Powell l-a sunat pe omologul său german, Joschka Fischer ca să-l întrebe dacă Berlinul şi-a schimbat totuşi poziţia. Răspunsul a fost promot: Germania nu şi-a modificat nicicum atitudinea. Şi pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, a mai spus-o şi cancelarul Schröder. Pentru a ieşi cu faţa curată din neînţelegerile care au provocat iritare la Washington, coaliţia roşu-verde de la Berlin a lăsat să se înţeleagă că totul se datorează unei interpretări eronate a declaraţiilor ministrului apărării Peter Struck.

Acelaşi Struck s-a pronunţat, de astă dată împărtăşind întru totul poziţia guvernului federal, împotriva unui comandament comun al NATO asupra trupelor de pace ISAf şi a misiunii antiteroriste americane în Afganistan ”Enduring Freedom”.

În altă ordine de idei, Germania şi Libia doresc să-şi intensifice relaţiile în plan politic şi economic. Iată concluzia vizitei întrepinse de şeful guvernului din Berlin, Gerhard Schröder în Libia, prima a unui cancelar federal în această ţară. Schröder a subliniat cu acest prilej schimbarea cursului politic de care a dat dovadă şeful statului libian Muammar el Gaddafi.

Şi în Germania? În Germania pe lângă discuţiile legate de masivele restructurări anunţate de concernele Karstadt Quelle şi Opel au continuat cele privind integrarea europeană a Turciei. Preşedinta Uniunii Creştin-democrate Angela Merkel a renunţat între timp la campania pe care o lansase, de strângere de semnături contra primirii Truciei în UE. În ediţia de ieri a cotidianului berlinez "Die Welt” a apărut un articol în care şefa UCD avertiza că nu există alternativă faţă de acordarea Ankarei a unui statut de parteneriat privilegiat cu UE. Aceasta este singura cale prin care, pe de o parte poate fi promovată orientarea europeană a Turciei, pe de alta prin care poate fi evitată o suprasolicitare a Uniunii Europene consideră Merkel, apreciind astfel că integrarea Turciei depăşeşte puterile marii familii europene. Nu numai în contextul discuţiilor aprinse pro şi contra unei primiri a Turciei în UE, ministrul federal de externe, Joschka Fischer s-a pronunţat din nou împotriva organizării de referendumuri în Germania. "Dacă ar fi trebuit să se decidă prin plebiscit, probabil că nici capitala Germaniei reunificate nu ar fi revenit la Berlin şi nici nu am avea astăzi o monedă comună, euro", a adăugat Fischer.