Retrospectiva 2009: 7 aprilie... După adevăr cu paşi de melc

Regretabil este că vărsările de sânge nu au fost evitate. Nici până astăzi, adevărul despre violenţele stradale care au avut loc în centrul Chişinăului, nu a fost elucidat.

„Libertatea costă!”...Aceasta este lozinca ce ne face pe noi, basarabenii, să nu urâm anul 2009 – un an care s-a scurs cu multă suferinţă, umilinţă şi brutalitate. Pentru majoritatea basarabenilor, anul 2009 a început în luna aprilie. Puţini îşi mai amintesc de careva evenimente care s-au produs până atunci - o banală luptă politică în plină campanie electorală. Iată doar un singur detaliu care explică multe. În acea campanie electorală, comuniştii au semănat discordie între etnii, au încercat să antagonizeze societatea. Abia după 5 aprilie am înţeles de ce au făcut asta. De frică să nu piardă puterea, care le-a permis să transforme Moldova într-un SRL al familiei prezidenţiale, guvernanţii comunişti au fraudat masiv alegerile parlamentare ordinare din 5 aprilie. Tinerii au aşteptat demult ziua care să aducă schimbarea. Pofta lor de libertate era atât de mare, încât au refuzat să se resemneze în faţa acelei farse electorale:

„Considerăm că alegerile au fost fraudate (...) Să-mi fi murit vreo rudă nu aveam să mă simt atât de oribil şi de prost cum mă simt acum când am văzut rezultatele alegerilor trucate. Jos comuniştii!”.

Aceasta se întâmpla pe data de 6 aprilie în timpul unor manifestări spontane, dar paşnice. A doua zi, tinerii au revenit în faţa Preşedinţiei. În timp ce liderul comunist Vladimir Voronin (felicitat cu ocazia „victoriei” în alegeri de către preşedintele rus Dimitri Medvedev) îşi pregătea fericit discursul televizat post-electoral, un grup de tineri cu feţele acoperite a forţat cu uşurinţă cordonul de poliţie şi a început devastarea clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului. Poliţia s-a dat la o parte. Cele două clădiri au fost incendiate. Nici pompierii nu se grăbeau să le stingă.

În timpul devastărilor, deputatul comunist Vladimir Ţurcan a fost surprins de o cameră video negociind cu un grup de tineri arborarea drapelului Uniunii Europene pe clădirea Legislativului. Ceva mai târziu, un tânăr din acel grup, însoţit de doi poliţişti, a arborat tricolorul românesc pe clădirea Preşedinţiei. Gestul tânărului i-a servit drept pretext ex-preşedintele Vladimir Voronin să acuze România de cele întâmplate şi să-l expulzeze pe ambasadorul României, Filip Teodorescu. Tot Voronin a fost cel care i-a acuzat pe liderii opoziţiei de atunci de tentativă de lovitură de stat. În realitate, în acea ploaie de pietre, liderii opoziţiei iată ce făceau:

Liderul PL Mihai Ghimpu şi liderul PLDM, Vlad Filat: „Puterea noastră, arma noastră este cuvântul – nu pietrele!” (...) „Ne ducem cu toţii în piaţă şi protestăm în continuare acolo pentru că avem sonorizare şi putem vorbi! Haideţi!”.

În noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, brigada de poliţie cu destinaţie specială „Fulger” a primit ordin să înceapă măcelul.

Cel puţin un tânăr a fost ucis de poliţie în acea noapte. Despre alţi trei s-a scris că ar fi murit în condiţii similare. Zeci de tineri au fost răniţi, sute de băieţi şi fete au fost târâţi în comisariatele de poliţie unde au trecut prin „coridorul morţii”, au fost maltrataţi ca în lagărele naziste, unii din ei au fost abuzaţi sexual şi forţaţi să semneze hârtii în alb, fără să ştie ce vor scrie procurorii ulterior în ele. Interogat zilele trecute de procurori, fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, a spus că este mândru de modul cum a reacţionat:

„Am procedat foarte corect, deoarece nu a pătimit nici un copil. Eu nu ştiu de cei patru morţi... Poliţiştii au executat întocmai ceea ce trebuiau să execute Eu nu mă tem de nici un fel de răspundere, deoarece noi am acţionat corect. Oamenii sunt vii toţi, copiii sunt vii, iar părinţii trebuie să se bucure de aceasta”.

Actuala guvernare liberal-democrată a Republicii Moldova este rezultatul răzbunării populare pentru umilinţa şi fărădelegea la care a recurs regimul Voronin în luna aprilie. Atunci, comuniştilor nu le-a ajuns un singur vot ca să aleagă şeful statului în Parlament, iar opoziţia s-a folosit de aceasta pentru a revendica noi alegeri. Astfel, la 29 iulie, au avut loc alegeri parlamentare anticipate care au adus în Legislativ 5 forţe politice: pe de o parte comuniştii rămaşi în opoziţie, iar pe de altă parte - patru partide care au format Alianţa pentru Integrare Europeană (PLDM, PL, PD şi AMN).

Deşi au trecut 8 luni de când a preluat puterea, coaliţia liberal-democrată nu a impresionat cu dezvăluiri şocante referitoare la evenimentele din aprilie. Dimpotrivă, „dosarul Boboc” - tânărul ucis de poliţişti în noaptea de 7 spre 8 aprilie – stă pe linie moartă, procurorul care examina acest caz a demisionat. La fel a demisionat şi şeful Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger” care a dirijat masacrul din Piaţa Marii Adunări Naţionale în noaptea de 7 spre 8 aprilie. Din câte am reusit să aflăm, acesta nici nu a fost audiat încă de procurori. De asemenea, Comisia de anchetă a Parlamentului care investighează evenimentele din aprilie şi care urma să-şi prezinte concluziile acum, la sfârşit de an, a solicitat Parlamentului mai mult timp pentru documentare.

De ce întârzie noua guvernare de la Chişinău cu elucidarea adevărului despre evenimentele din aprilie 2009? E important să reamintim aici că după ce a devenit clar că nu mai există nici o şansă de revanşă a comuniştilor, Vladimir Ţurcan, deputatul comunist care a negociat cu grupul de protestatari arborarea drapelului UE pe clădirea Parlamentului pe data de 7 aprilie, a părăsit ambarcaţiunea comunistă împreună cu alţi trei deputaţi. A nu se uita că tot Ţurcan a fost numit de către Voronin preşedinte al comisiei de stat pentru elucidarea evenimentelor din aprilie – comisie care pur şi simplu a tăcut la fel cum tace şi actuala. Dar, istoria a demonstrat că pentru crimele nepedepsite, mai târziu, societatea plăteşte foarte scump.

Din Chişinău, Vitalie Călugăreanu, Deutsche Welle.