Retrocedarea bunurilor Bisericii Unite

OG 64/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 751 din 18 august 2004, fiind adoptată pe fondul admiterii în principiu de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a plângerii formulate de Parohia Greco-Catolică Sâmbata-Bihor pe tema bisericii greco-catolice din localitate. După cum ne informează ascultătorul nostru Mihai Vlad, Parohia Greco-Catolica Sâmbata-Bihor avusese câştig de cauza atat la Judecatoria Beiuş, cât şi la Tribunalul Bihor, însa în ianuarie 1998 Curtea de Apel Oradea avea să desfiinţeze cele doua hotărâri care dădeau câştig de cauză greco-catolicilor, respingând
acţiunea acestora ca "inadmisibilă".

Şi toate acestea în baza prevederilor unui decret-lege postcomunist, din prima şi nu tocmai cea mai dreaptă perioadă care a urmat ceauşismului, în speţă din 1990.

Curtea de Apel argumentase că instanţele de judecată nu ar fi competente să judece astfel de litigii, care ar putea fi soluţionate în schimb de comisiile mixte formate din reprezentanţii celor două culte. Era o formă elegantă a instanţelor judiciare româneşti de a refuza repunerea în drepturi a greco-catolicilor cerută de spiritul şi litera legilor justiţiei europene.

Sub presiunea oficialităţilor de la Bruxelles şi Strasbourg, guvernul condus de Adrian Nastase a adoptat într-un târziu o completare la decretul-lege din 1990, introducând o modificare care prevede în mod expres dreptul greco-catolicilor ca şi litigiile lor să fie judecate de instanţele de judecată.

Pentru orice om înzestrat cu un minim simţ de dreptate e aiuritor că instanţele au putut atâta timp să refuze să se pronunte în litigiile dintre greco-catolici si ortodocşi, asa cum a făcut Curtea de Apel Oradea, care i-a trimis pe reclamanţi să se inteleaga cu pârâţii, în condiţiile în care era limpede că aceştia din urmă pot bloca procesul ăn care ei inşişi erau parte.

Această stare de lucruri e în mod evident inacceptabilă într-un stat de drept veritabil, fiind denunţat ca atare în rapoartele de ţară ale Comisiei Europene din anii 2003 şi 2004.

Nevoia garantării liberului acces la justiţie în chestiunea lacaselor de cult a fost înteleasă de preşedintele Băsescu. În luna martie 2005 şeful statului român a cerut legislativului sa adpote OG 64/2004, atragând atenţia ca problematica restituirii bunurilor aparţinând Bisericii Unite este un aspect care face parte din criteriile politice privind aderarea României la Uniunea Europeana.

Ascultătorul nostru deplânge, pe bună dreptate, că acest subiect nu ţi-a gasit un ecou suficient de amplu în presă, deşi chestiunea priveşte incontestabil edificarea unui stat de drept demn de acest nume.

Pe moment, soarta ordonanţei 64/2004 este in mâinile deputatilor. Pe data de 31 mai 2005 Comisia pentru Drepturile Omului a Camerei Deputatilor este chemată să-şi dea avizul asupra cererii de reexaminare formulată de Traian Băsescu. In februarie, în mod regretabil, membrii Camerei Deputatilor respinseseră ordonanţa, doar doi parlamentari optând în favoarea ei, contra 141 de deputaţi, alarmaţi probabil de posibilitatea de a supăra clerul bisericii majoritare. Rămâne de sperat ca această injustiţie să fie rectificată şi în Camera Deputaţilor. Ii mulţumesc lui Mihai Vlad că nu s-a sfiit să pună mâna pe pană şi să ne atragă atenţia asupra acestei chestiuni.