Retragerea din Fîşia Gaza – un capitol încheiat

Calculul premierului Ariel Scharon a fost corect: evacuarea aşezărilor din fîşia Gaza a fost încheiată în decurs de doar o săptămînă, fără vărasare de sînge dar cu vărsare de lacrimi.Cei 8000 de locuitori ai celor 21 de aşezări şi-au părăsit casele definitiv , primele buldozere au început operaţiunea demolării lor. Doar armata urmează să se mai retragă din acest ţinut: atunci Israelul se va fi despărţit complet de fîşia Gaza , o bucată de pămînt pe care premierul israelian Yitzak Rabin, asasinat, şi l-ar fi dorit „înghiţit de mare”, o fîşie care le-a părut multor israelieni laici un spin înfipt în trupul naţiunii.

Toţi părtaşii la această dramă înscenată în faţa opiniei publice internaţionale şi-au jucat rolurile care le-au fost atribuite: coloniştii şi-au exprimat durerea prin strigăte şi suspine, întipărindu-şi martiriul în conştiinţa publică.Forţele de securitate – armata şi poliţia – au făcut dovada unei compasiuni nemaiîntîlnite vreodată nici la împrăştierea demonstraţiilor stîngii israeliene şi nici la măsurile adoptate împotriva civililor palestinieni. Guvernul israelian şi-a demonstrat hotărîrea de a-şi impune politica legitimată de Knesset şi de tribunalul suprem, în pofida tuturor reticenţelor.

Mass media locală şi internaţională şi-au îndeplinit şi ele datoria care le-a fost încredinţată, conform aşteptărilor. Imaginile au fost transmise în întreaga lume, lacrimile şi deznădejdea, simbolurile Holocaustului şi ritualurile de doliu au fost şi acestea, prezentate, la fel ca şi marşul coloniştilor de la Netzarim, ultima localitate evacuată.Ei şi-au părăsit aşezarea purtînd pe umeri sfeşnicul cu 7 braţe , la fel ca evreii învinşi şi duşi în sclavie, reprezentaţi pe arcul de triumf al împăratului Titus, la Roma. Astfel ei au întipărit trauma locuitorilor fîşiei Gaza în conştiinţa Israelului şi a lumii întregi.

Mesajul tuturor acestor imagini este limpede:Israelul nu mai poate suporta după evacuarea fîşiei Gaza nici un alt fel de retragere notabilă.Ţinuturile colonizate în Cisiordania numărînd 250 de mii de suflete şi mai ales cartierele evreieşti din Ierusalimul de est, avînd 200 de mii de locuitori, nu au voie şi nu mai pot să fie afectate. Aceste ţinuturi secţionează însă definitiv teritoriul palestinian şi fac imposibilă pentru totdeauna existenţa unui stat palestinian viabil.

Sunt oare imaginile ce ne parvin din Orientul Apropiat din nou nişte semnale neprielnice unui viitor paşnic? Nicidecum! Fiindcă, s-ar putea ca această retragere să dezvolte o dinamică proprie pe care părintele ei, Ariel Scharon, nici nu a dorit-o. S-ar putea ca această primă retragere , efectuată fără vărsare de sînge şi - surprinzător - fără probleme , să declanşeze un proces ce nu mai poate fi oprit. Este posibil ca majorităţii tăcute a populaţiei israeliene să i se trezească dorinţa unor noi retrageri , dorinţa unui spor de normalitate, de mai multă stabilitate .

Visul mesianic al coloniştilor s-a frînt în faţa opiniei publice. Pentru prima dată după războiul de şase zile din 1967 Israelul a părăsit un ţinut palestinian ocupat . Astfel statul evreu s-a distanţat de exigenţele mişcării coloniştilor naţionalist - religioşi, care tinde spre ocuparea întregului teritoriu biblic al Israelului , spre supunerea palestinienilor care trăiesc acum în aceste locuri. 8000 de colonişti evrei s-au reîntors în statul Israel. Este un semnal pozitiv şi o victorie a sionismului raţional , a unui sionism al cărui ideal este să ofere israelienilor o patrie sigură, între frontiere recunoscute.