Restituirea proprietăţilor, un pas înainte, doi înapoi

Noua lege, adoptată prin asumarea răspunderii, promite soluţii mai bune şi mai rapide. Cu toate acestea, în mod neprevăzut, regulile noi complică adesea procesul restituirii. Iată, de pildă, dacă un proprietar a apucat să parcurgă aproape întregul circuit birocratic şi a primit dispoziţia Primăriei privind drepturile reparatorii, dar nu a apucat să o transforme în titluri de valoare, va trebui pur şi simplu să reia întreaga procedură. Proprietarul a aşteptat patru ani, din 2001 şi pînă astăzi şi, ajuns în sfîrşit la capătul drumului, se trezeşte că noua Lege îl trimite la punctul zero.

Etapele au fost numeroase, complicate şi costisitoare. După ce o comisie de la Primărie i-a făcut încadrarea juridică şi i-a stabilit dreptul de a obţine despăgubiri, proprietarul şi-a plătit singur evaluatorul cu bani grei, apoi, dupa avizul Direcţiei finantelor publice s-a întors la Primărie care i-a eliberat în sfîrşit documentul pe baza căruia se putea prezenta la Ministerul de Finante pentru a obţine titlurile de valoare. Atîta doar că documentul acesta a ajuns abia după adoptarea noii legi, aşa încît, după cum explică juriştii de la Autoritatea pentru Restituirea Proprietăţilor, proprietarul acesta este nevoit să ia lucruile de la început. Cei care, profitînd în trecut de relaţii, au apucat să obţină tilurile au scăpat de drumuri, ceilalţi însă vor aştepta reluarea întregii proceduri, care nu se anunţă simplă, decît în declaraţiile politice. Primăriile şi AVAS-ul vor trimite toate dosarele către Autoritatea pentru Restituirea Proprietăţilor, iar Comisia aflată în subordinea Primului ministru va organiza evaluările privind valoarea despăgubirilor.

Surprinzător este că întregul proces de evaluare este dintr-o dată centralizat, ceea ce ar putea să însemne că va dura foarte mult. Va fi în compensaţie evaluarea mai favorabilă proprietarului? În afara unor enunţuri de principiu nimeni nu oferă nici o garanţie. În orice caz evaluarea nu se va face la valoarea de piaţă, ci după criterii care au rămas neclare.

Oricum nimeni nu lucrează deocamdată, întrucit Guvernul nu a dat normele de aplicare ale legii. Întîrzierea aceasta este scuzabilă, de vreme ce este foarte recentă, atîta numai că din ianuarie 2005 şi pînă acum multe compartimente ale statului implicate în restituire au îngheţat întregul proces, aşteptînd să se modifice legea. AVAS, de exemplu, deşi are o conducere nouă, a stat pe loc, aşteptînd legea cea nouă, iar acum stă pe mai departe aşteptînd instrucţiuni de aplicare.

Aşadar, în ciuda intenţiile bune, au apărut întîrzieri după întîrzieri şi diferite forme subtile de discriminare. Foştii proprietari, descumpăniţi, au ajuns să spună că mersul melcului, cum era înainte, era poate mai bun decît statul pe loc.