1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Restituirea proprietăţilor, o problemă nerezolvată

Horaţiu Pepine8 aprilie 2004

Potrivit unei evaluări neoficiale, statul român trebuie să plătească pînă în prezent 2.384.305 de euro, adică, în lei, peste 95 de miliarde de lei, ca despăgubiri în urma porceselor pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor omului de la Strasbourg. Este vorba în primul rînd de încălcarea dreptului la proprietate.

https://p.dw.com/p/B39C
CEDO - Strasbourg
CEDO - StrasbourgImagine: AP

Evaluarea aparţine unei organizaţii neguvernamentale, Liga Pro-Europa şi a fost prezentată, de şeful Biroului pentru Drepturile Omului, Haller Istvan. El a explicat că este vorba în special de cauze în care statul român a fost dat în judecată pentru încălcarea dreptului de proprietate, cu referire mai ales la restituirea caselor naţionalizate. Suma aceasta de peste 2 milioane de euro reprezintă atît despăgubirile dictate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cît şi despăgubirile stabilite pe cale amiabilă, în urma primirii soluţiei de admisibilitate a unor cauze, a precizat Haller.

După pierderea mai multor procese succesiv, autorităţile de la Bucresti au înfiinţat însă în cadrul MAE un organism menit să urmărească desfăşurarea acestor litigii şi să preîntimpine condamnarea statului. Aşa se face că mai multe despăgubiri au fost stabilite pe cale amiabilă, evitîndu-se o decizie de condamnare. Pentru Guvern devenise important să nu sporească statistica condamnărilor, ceea ce ar fi condus la concluzia că în România drepturile omului continuă să fie masiv încălcate. Dar cel puţin cît priveşte restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti aceste drepturi continuă într-adevăr să fie încălcate. Victimele nu se pot încă adresa Curţii Europene Pnetru Drepturile Omului întrucît în România procedurile administrative sau judiciare nu s-au încheiat. Dar aceste proceduri sînt prelungite în mod nefiresc pînă la limita la care încetineala birocratică se confundă cu reaua voinţă. Cazurile sînt numeroase atît cu privire la Legea agrară, cît şi cu privire la legea 10. În Bucureşti, de exemplu, primarul Traian Băsescu a dorit să încheie rapid restituirea caselor, dar comisia anume investită a fost blocată de un număr nefiresc de mare de plîngeri, urmate apoi de cercetări prompte ale poliţiei. La un moment dat excedată de aceste lucruri comisia a demisionat. Iată cum un mecanism abil şi insidios a compromis bunele intenţii.

Există aşadar în România o abordare dublă a acestei probleme. Primul ministru condamnă adesea întîrzierile care au apărut în restituirea proprietăţilor, dar la nivelul doi sau trei al administraţiei se procedează exact pe dos. Întotdeauna, de pildă reprezentanţii statului formulează obiecţii şi înaintează recurs. Prefecturile cel puţin, instituţii puternic politizate, au pus obstacole sistematice restiturii proprietăţilor naţionalizate.