Resetarea relaţiilor româno-maghiare

Vineri, 1 iunie va fi organizată la Palatul Parlamentului din Bucureşti o conferinţă la nivel de prim-miniştri din statele membre ale grupului „Prietenii coeziunii” care este şi o bună ocazie pentru cei doi lideri politici de a reevalua stadiul relaţiilor româno-ungare. În ciuda, sau poate în virtutea unor presupoziţii de amiciţie netulburată, în ultimul an relaţiile bilaterale au fost puse la încercare de controverse relativ periferice, dar încărcate de simboluri şi pasiuni puternice.

Din momentul în care Fidesz a preluat puterea la Budapesta, relaţiile româno ungare au dobândit o anumită vioiciune plină de contradicţii. Premierul Victor Orban şi preşedintele Traian Băsescu au descoperit că au valori şi interese comune în plan regional şi european, dar decorul acestei prietenii descoperite a fost utilizat de fiecare parte în chipuri mai puţin convergente.

Conservatorii de la Budapesta au recurs la presupoziţia de amiciţie pentru a-şi intensifica prezenţa în Transilvania, unde s-au străduit să reanimeze un ethos naţional pe cale de adormire.

În primă instanţă, relaţiile au fost un progres binevenit, căci cele două părţi se angajau să abordeze problemele cu mai mult firesc şi fără crispările de odinioară. UDMR a atras însă atenţia că reprezentanţii conservatorilor de la Budapesta îşi folosesc prezenţa pentru a întări poziţia rivalilor (PCM de exemplu), care practică un discurs revendicativ mai direct.

Subiectul implicării Budapestei în relaţiile complicate din sânul minorităţii maghiare din Transilvania este însă mai vechi şi a fost privit mereu cu reticenţă de UDMR. „Doctrina” lui Markó Bélla, cum fusesea ea numită la un moment dat, avea în vedere independenţa maghiarimii din Transilvania faţă de ritmurile politicii de la Budapesta. Militanţii Fidesz, cu bună ştiinţă, sau dintr-un entuziasm naţional spontan mai puţin încadrat diplomatic, au tins însă mereu să încurajeze abordările ofensive de tipul celor cultivate de Tökés László.

Or, potrivit gândirii strategice a UDMR, radicalizarea discursului ar avea ca urmare delegitimarea UDMR şi disiparea voturilor la alegerile municipale şi legislative. Strategia UDMR s-a bazat însă în toţi anii din urmă pe sistemul proporţional cu prag electoral şi nu mai pare cu totul valabilă în cazul sistemului majoritar. Totuşi, în anumite cazuri specifice, cum sunt alegerile muncipale din Târgu Mureş, divizarea maghiarimii între doi candidaţi nu poate fi decât perdantă. Dar nu numai divizarea ca atare a voturilor, ci poate mai ales polarizarea etnică brutală ar fi în defavoarea unui candidat maghiar aşa cum este Frunda György, care ar avea şanse teoretice să câştige alegerile. Anul acesta, situaţia s-a complicat mult şi datorită intervenţiei unui candidat independent ca Smaranda Enache care, în virtutea poziţiilor sale publice cunoscute, ar putea la rândul ei să ia din voturile maghiarilor, dar la Târgu Mureş, între români şi maghiari există un raport apropiat de unu, în aşa fel încât, în principiu, un candidat maghiar cu discurs echilibrat, ar avea şanse de câştig.

Iată de ce, agitaţia provocată de un înalt oficial din Ungaria, aşa cum este preşedintele Parlamentului de la Budapesta, Köver László, nu a fost deloc privită cu ochi buni în sânul UDMR. Borbély László a declarat de altfel că preşedintele Parlamentului ungar Köver László „a făcut o mare greşeală că s-a implicat în campania electorală” din România. „Evident, a explicat el, în campanie ştie toată lumea că se pun altfel problemele şi de aceea trebuie să fii înţelept şi să nu intervii în campania electorală. Noi maghiarii din România, a mai spus Borbély László, putem să ne rezolvăm singuri problemele şi nu trebuie să vină nimeni să ne dea sfaturi”.

Subiectul a prilejuit însă şi un schimb de replici la nivel înalt, care cu siguranţă că au nevoie de clarificări. Afirmaţia preşedintelui Parlamentului de la Budapesta, Köver László, potrivit căruia noul guvern român a avut „un comportament neprietenos, necivilizat şi barbar” îl obligă pe primul ministru Viktor Orban la o retractare diplomatică. În definitiv, scriitorul care urma să fie omagiat activase cu energie în timpul celui de-al doilea război mondial în cadrul partidului nazist „Crucea cu săgeţi” condus de Szálasi Ferenc, fapt care a suscitat rezervele cele mai îndreptăţite. Dar şi refuzul categoric al lui Victor Ponta privind reînhumarea scriitorului maghiar în locul în care s-a născut, ar putea primi unele nuanţări. Cu siguranţă însă că presupoziţiile nerostite care au guvernat buna relaţie dintre regimul Orban şi regimul Băsescu vor fi reexaminate.