1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Repatrierea refugiaţilor irakieni

Se vorbeşte mult de irakienii repatriaţi. Nu se ştie câţi sunt. Fapt e însă, că suniţii alungaţi din cartierele cu majoritate şiită nu revin la casele lor, ci în zone dominate de musulmani de aceiaşi confesiune cu ei.

default

Refugiaţi irakieni în Siria, aşteptînd să-şi primească ajutoarele acordate de Naţiunile Unite

Extremiştii şiiţi i-au torturat rudele înaintea de a le asasina. Temându-se că-şi va pierde şi ea viaţa, ca atâţia alţii din familia ei, Hala Ibrahim Ahmed s-a refugiat, în iunie trecut. Împreună cu soţul ei, femeia, în vârstă de 35 de ani a plecat de la Bagdad, ajungînd în Siria. Dar li s-au terminat banii, întrucât în Siria nu li s-a permis să muncească. După câteva luni s-au întors în capitala irakiană. Nu însă şi acasă, pentru că, în cartierul lor controlat de o miliţie şiită, cei doi tineri suniţi n-au mai putut reveni. Aşa că s-au instalat într-o suburbie sunită.

Despre soarta unor oameni ca ei s-a discutat mult în ultimele luni. Dar nu se ştie nimic precis despre numărul real al refugiaţilor irakieni. Nici Înaltul Comisariat ONU pentru refugiaţi nu e edificat. Potrivit Walpurgei Engelbrecht de la Naţiunile Unite „se vehiculează informaţii contradictorii. La ministerul irakian pentru strămutaţi se apreciază că s-ar fi repatriat din Siria circa 30.000 de familii. Ar fi vorba deci de 180 sau 200.000 de persoane. Întrucât însă mulţi nu se înregistrează, e vorba de o estimare foarte aproximativă”, a declarat Engelbrecht.

Neînregistraţi au rămas şi oamenii care s-au văzut nevoiţi să-şi părăsească domiciliile. Înaltul Comisariat ONU a apreciat numărul celor refugiaţi în Siria şi Iordania la 2 milioane. Alte trei milioane şi-ar fi abandonat căminele, refugiindu-se în interiorul Irakului.

Din pricina absenţei unor informaţii exacte, unele organizaţii umanitare acuză guvernul irakian al premierului Nuri Al Maliki de cosmetizare a datelor statistice. In plus, aceste organizaţii refuză să folosească termenul de „repatriere”, întrucât refugiaţii revin ce-i drept în Irak, nu însă şi la casele lor, în măsura în care acestea se află în zone dominate de reprezentaţii altei confesiuni.

In mod evident, reîntoarcerea în Irak a zeci de mii de oameni se datorează în bună măsură ameliorării situaţiei securităţii din ţară. Unii revin însă în ţară pentru că li s-au terminat banii, sau le-au expirat vizele şi nu se mai bucură de un statut legal în ţările în care s-au refugiat. Clar e de asemenea că unii dintre ei se confruntă cu riscuri şi neajunsuri mari, de pildă dacă-şi găsesc casele ocupate de străini, inclusiv de alţi refugiaţi, ori dacă nu reuşesc să-şi mai procure de lucru.