Renaşterea diplomaţiei germane

În discursul rostit miercuri în faţa Parlamentului federal, cancelara Angela Merkel a menţionat că unul dintre cei patru piloni ai noii guvernări ţine de prezenţa Germaniei în comunitatea internaţională. Germania trebuie "să preia responsabilităţi în Europa şi în lume", a explicat Merkel, vorbindu-le parlamentarilor despre intenţiile coaliţiei de guvernământ. Dacă nu se va întâmpla aşa, a completat şefa Executivului german, "facem rău partenerilor noştri, nouă înşine - politic, economic - şi valorilor noastre".

După ani de zile de "politică a reţinerii", cancelara a conferit diplomaţiei germane o nouă valenţă şi importanţă. Schimbarea de registru va însemna o combinaţie de civil şi militar. Concret, Merkel a confirmat ceea ce anunţase deja, cu câteva zile în urmă, ministra apărării Ursula von der Leyen: Germania se va angaja activ în două zone de conflict din Africa, în misiunea din Mali şi, alături de Franţa, în Africa Centrală.

Lumea se petrece foarte aproape

Când şi-a prezentat liniile directoare ale mandatului său, noul ministru de Externe de la Berlin, Frank-Walter Steinmeier, nu a vorbit neapărat despre Africa dar a pomenit despre "schimbările grave" pe care lumea le-a suferit în ultimii ani, ca argument pentru o diplomaţie mult mai pro-activă. Multe dintre crizele planetei s-au apropiat de Germania. Consecinţele acţiunilor diplomatice întreprinse de alţii vor afecta întotdeauna şi Germania. Iar Europa a fost, pe bună dreptate, concentrată pe soluţiile de ieşire din propria criză - dar a făcut-o abandonând orice interes pentru ceea ce se petrecea dincolo de graniţele sale.

Steinmeier a mai fost ministru de Externe, în precedenta mare coaliţie a Angelei Merkel, între 2005 şi 2009. Nu i-a fost, aşadar, greu, să identifice focarele de criză. A început enumerarea cu Orientul Mijlociu şi lumea arabă, unde recente evoluţii dramatice au fost superficial tratate. În Ucraina, a continuat Steinmeier, există o formă de nemulţumire pe care toată lumea a crezut că nu o va mai întâlni în spaţiul european. Afghanistanul, apoi, trebuie ferit de riscul de a reveni la starea conflictuală din 2001. Şi Asia de Răsărit necesită o privire mai atentă. Certurile dintre China şi Asia au rădăcini istorice şi nu sunt chiar lipsite de risc.

Asumarea rolului real

Germania, explică Steinmeier, este cea mai mare, cea mai populată şi cea mai dezvoltată economic dintre statele Europei. "Dacă o astfel de ţară stă deoparte, conflictele nu vor putea fi rezolvate". Implicarea activă în distrugerea armelor chimice siriene a fost o idee bună, căci dacă s-ar fi recurs la bombe, calea ar fi fost greşită şi ar fi reprezentat doar un drum mult mai ocolit către aceeaşi soluţie politică. Siria este un exemplu bun al reţinerii militare fără a absenta de la asumarea responsabilităţilor diplomatice.

Opoziţia neo-comunistă continuă să considere, însă, că Germania nu trebuie să se implice în misiuni militare internaţionale. Armata nu poate fi folosită ca instrument diplomatic, a apreciat responsabilul pentru afaceri internaţionale al partului Stânga, Wolfgang Gehrke. şi Verzii, prin vocea lui Frithjof Schmidt, au criticat unele dintre punctele politicii externe a coaliţiei de la Berlin, printre care exporturile de armament către anumite destinaţii controversate şi "ceaţa politică" din jurul utilizării dronelor înarmate. În schimb, cred ecologiştii, Germania ar trebui să se angajeze pentru o lume fără arsenale nucleare şi să nu mai susţină modernizarea armelor atomice de care dispune NATO.