1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Remember 15 noiembrie 1987

Horaţiu Pepine15 noiembrie 2004

Se împlinesc astăzi 17 ani de la revolta muncitorilor de la Brasov împotriva autorităţilor comuniste. Preşedintele Ion Iliescu a dat publicităţii cu această ocazie un mesaj în care spune că solidaritatea muncitorilor revoltaţi a impresionat pe toată lumea, obligîndu-i la respect pînă şi pe torţionarii lor. Dar, în ciuda acestor declaraţii, nici unul dintre cei vinovaţi pentru represiunea brutală la care au fost supuşi protestatarii de la Braşov nu a fost trimis în Justiţie.

https://p.dw.com/p/B36U

În realitate nici unul dintre torţionarii regimului comunist nu a fost pedepsit, aşa încît episodul 15 noiembrie 1987 nu este o excepţie. Procurori din cadrul Parchetului General, cum era prin anii 90 Eugen Vasiliu, şeful secţiei cercetări penale, făceau din cînd în cînd declaraţii privind iminenţa unui proces al comunismului şi au existat şi cîteva tentative timide de a trimite în judecată pe unii dintre torţionarii cei mai brutali din anii ‘50, dar s-a dovedit ulterior că sînt simple acţiuni de faţadă. Regimul politic care se instaurase în decembrie 1989 se opunea din răsputeri unui proces al comunimsului, iar Justiţia răspundea prompt la comenzile politice. Dacă instrumentarea unor procese privindu-i pe torţionarii anilor 50 eşuase, trimiterea în judecată a celor care i-au reprimat pe revoltaţii din 1987 se arăta şi mai puţin realizabilă, întrucît actorii principali se regăsesc încă în sistemul serviciilor secrete, sau în politica activă.

Ion Iliescu s-a ferit foarte mulţi ani de zile să participe în vreun fel sau altul la omagierea revoltei de la Braşov din 1987. Şi asta pentru că în 1990 şi în anii următori, revolta de la Braşov era comemorată de Alinţa Civică, GDS ş i de alte grupări anticomuniste active în viaţa publică românească. 15 noiembrie 1987 devenise un simbol al luptei anticomuniste, care nu putea să nu-i incrimineze şi pe mulţi dintre pliticienii care exercitau puterea după 1989.

Chiar şi de data aceasta preşedintele Ion Iliescu este prudent atunci cînd vorbeşte despre anticomunismul acelei revolte preferînd să spună că fost o mişcare îndreptată împotriva regimului totalitar ceauşişt. Dacă anticomuniştii din anii 90 tindeau să exagereze fondul anticomunist asumat al muncitorilor de la fabrica Steagu Roşu din Braşov, Ion Iliescu şi toţi foştii comunişti au tins mereu să nege caracterul anticomunist al acelei revolte. Totuşi există un mare progres în poziţia acestor politicieni, care admit astăzi fără crisparea din trecut că autorităţile comuniste au făcut arestări abuzive, că oamenii au fost interogaţi, bătuţi, supuşi la presiuni psihice şi deportaţi în alte localităţi.

Dar cu toate acestea autorităţile nu se întreabă de ce Justiţia nu intervine şi de ce acei oameni care i-au bătut şi i-au supus pe protestatari la presiuni psihice nu sînt trimişi în judecată. Un episod recent arată că un eventual proces a torţionarilor de la 87 este departe de a putea fi realizat. Un fost ofiţer de Securitate, fost consilier al primului ministru Adrian Năstase şi apoi deputat în Parlementul României, Ristea Priboi, a fost recunoscut de unul dintre muncitorii torturaţi în ‘87. Serviciile secrete refuză însă să deschidă arhivele şi să puna la dispoziţia opiniei publice documentele referitoare la revolta de la Braşov, ceea ce împiedică prezentarea probelor în instanţă.