Rembrandt, o viaţă cu lumini şi umbre

Să fie într-adevăr „Rondul de noapte” cauza căderii în dizgraţie a marelui Rembrandt, atât de apreciat până la acel moment? Ee teoria lui Peter Greenaway. Regizorul britanic, stabilit la Amsterdam, un mare admirator al lui Rembrandt, prezintă în toamnă un film tocmai pe această temă. Greenaway crede că ceea ce a dorit şi a şi reuşit să surprindă Rembrandt în celebra sa pictură a fost o conspiraţie. Se comite o crimă şi toate persoanjele din tablou par a şti dara ascunde acest lucru. Cei care nu vor să mai aştepte până în toamnă pentru a afla cum îşi construieşte Greenaway palpitanta poveste poliţistă, au posibilitatea să asiste la explicaţiile pe care regizorul le oferă publicului în feicare vineri seara cu ajutorul unei instalaţii speciale în chiar Reijksmuseum din Amsterdam.

„Rondul de noapte” a constituit o mare noutate din punct de vedere artistic, Rembrandt întrerupând astfel tradiţia portretelor de grup tradiţionale. Indiferent dacă teoria lui Greenaway se bazează pe date concrete sau e doar o ficţiune, realitatea este că „Rondul de noapte” a însemnat începutul tragediei care avea să marcheze ultimile aproape trei decenii din viaţa lui Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Oferta de a realiza această pictură a primit-o când se afla în plină glorie, înainte să-şi piardă soţia iubită, aproape toţii copiii şi apoi şi pe cea de-a doua parteneră de viaţă.

Rembrandt, născut la Leiden în 1606, a fost apreciat pe când era încă foarte tânăr pentru neasemuitul său talent primind tot mai multe comenzi de la burghezia înstărită a Amsterdamului. Iată de ce la numai 25 de ani a părăsit oraşul natal şi s-a stabilit la Amsterdam, în metropola olandeză, care în secolul al XVII-lea a cunoscut un avânt fără precedent. Rembrandt şi-a ales şi o adresă care avea să-i aducă nu numai profit din punct de vedere material, dar şi împlinire sufletească. Aici, la negustorul de artă Hendrik van Uylenburgh a cunoscut-o şi s-a îndrăgostit de nepoata acestuia, Saskia care avea să-i devină soţie şi muză. Nu puţine sunt portretele Saskiei, realizate de pictor cu vădit multă dragoste.

Rembrandt era atât de apreciat încât clienţii trebuiau să aştepte câteodată vreme îndelungată pentru a fi onorate comenzile. În plus maestrul şi-a deschis şi un imens atelier cu numeroşi elevi, mai mulţi decât permitea breasla la vremea aceea. În 1638 a cumpărat o casă reprezentativă în Amsterdam. Doar că fericirea nu mai avea să dureze decât câţiva ani. În 1642, după ce termianse tabloul „Rondul de noapte”, s-a stins din viaţă Saskia, când al treilea copil nu avea mai mult de un an. Ceilalţi doi copii muriseră imediat după naştere. Urmează ani grei pentru Rembrandt, care nu e numai marcat de pieiderea celor mai dragi dar şi de o tot mai mare lipsă de bani, care culminează cu declararea stării de faliment. Se mută împreună cu Hendrickje Stoffels, cu care mai are un copil, într-o locuinţă sărăcioasă, iar fiul său Titus încearcă să-i vândă tablourile pentru a le oferi un trai ce-i drept modest. Urme adânci trebuie să fi lăsat şi moartea timpurie a Hendrickjei. Plin de amărăciune şi într-o cruntă sărăcie a mai trăit încă până pe 4 octombrie 1669, fiind înmormântat într-un loc necunoscut.

Aşa cum arta clarobscurului, dusă până la perfecţiune, a dominat opera sa, şi alternanţa de lumini şi umbre şi-a pus în mod covârşitor amprenta asupra vieţii artistului.