Remaniere guvernamentală?

Premierul Călin Popescu Tăriceanu, care anunţase că renunţă la guvernare, lăsând totul în seama votului popular, a renunţat la ideea alegerilor anticipate şi şi-a asumat, ieri, răspunderea în faţa unui Parlament chemat în sesiune extraordinară. O sesiune pe care legislatorii s-ar putea să o frecventeze cu mai multă conştiinciozitate pentru că, de data aceasta, adoptarea legilor integrării este indisolubil legată de chiar viitorul profesional al aleşilor neamului. Dovadă că parlamentarii încearcă să îmbine utilul cu plăcutul stau declaraţiile politice din perioada scursă de la răzgândirea şefului Cabinetului. Ameninţaţi de spectrul ieşirii din scenă, politicienii s-au grăbit la Bucureşti unde au bătut sfios din palme la capătul discursului de asumare a răspunderii Cabinetului Tăriceanu. Motivaţia este cât se poate de patriotică, aşa că numai cârcotaş să fi să te apuci să conteşti ceva: accelerarea reformelor necesare admiterii în Uniunea Europeană şi consolidarea efortului de reconstrucţie a zonelor sinistrate.

Aşadar, Partidul Social-Democrat nu va depune moţiune de cenzură. Nici nu ar avea vreun interes să vadă electoratul chemat la urne, pentru că, deocamdată, degringolada de după alegeri, generată de schimbarea propriei conduceri, nu a fost depăşită. Iar dacă Partidul România Mare se va grăbi să o facă nu va dispune de mare sprijin. Singuri, membrii Partidului Democrat îşi etalează fără sfială dezamăgirea dar nici ei nu riscă o ruptură de liberali. O zi s-a cam scurs, altele două urmând să treacă pentru ca, legal, cineva să pună la îndoială capacitatea administrativă a Executivului. După ce acest interval de graţie va fi depăşit, echipa guvernamentală ar urma să sufere modificări de structură, pentru că unele dintre resorturi sunt ocupate de persoane cu rezultate departe de aşteptări. Printre numele aflate în pragul despărţirii de echipa Tăriceanu se numără ministrul Integrării, Ene Dinga, cel al Sănătăţii, Mircea Cinteză, responsabila cu Mediul, Sulfina Barbu şi trezorierul fondurilor publice, Ionuţ Popescu.

Dacă renunţarea la demisie a fost sau nu o recomandare a Comisiei Europene, nu este limpede. Mai ales că, iată, Marko Bela, liderul UDMR, fericit de răzgândirea premierului, afirma, ieri, că ştia deja de luni dimineaţă că nu vor urma alegeri anticipate. Pentru Traian Băsescu, premierul a ratat o ocazie prielnică pentru alegerile anticipate. Nu ştim cum ar fi evoluat situaţia dacă inundaţiile nu ar fi devastat România. Poate că natura a dat peste cap calculele politice. Una peste alta, remanierea guvernamentală, soluţia cea mai probabilă, poate şi trebuie să se constituie într-un motor pentru accelerarea şi finalizarea reformelor indispensabile integrării europene. Inundaţiile au atras un capital de simpatie României iar raportul de ţară al Comisiei Europene, deşi va fi pus pe tapet abia în toamnă, se află cu siguranţă deja în lucru.