1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Refugiat în propria ţară

Zilnic sosesc la Kiev refugiaţi din estul Ucrainei. În fuga din calea conflictului, aproape niciunul nu reuşeşte să-şi ia nici strictul necesar.

Alena are la dispoziţie o jumătate de oră. 30 de minute pentru a căuta haine de iarnă pentru ea şi pentru fiul ei, în vârstă de 3 ani, Nikita. Femeia vine din apropiere de Lugansk - scena de luptă a separatiştilor pro-ruşi şi a trupelor guvernamentale, în ultimele luni. În faţa unui centru caritabil din inima Kievului, refugiaţii stau la coadă. Cei mai mulţi provin din estul ţării.

În grupuri de câte zece persoane li se permite să intre într-o încăpere ticsită cu îmbrăcăminte şi încălţăminte provenind din donaţii. "E datoria mea să dau o mână de ajutor", spune Victor. "Suntem ucraineni şi dacă şi eu aş ajunge într-o asemenea situaţie aş fi ajutat, asta e clar!", adaugă el.

Lesya Lyfvynova, coordonatoarea acţiunii de acordare a ajutoarelor, încearcă să ţină evidenţa. O dată pe săptămână se împart alimente, o dată pe lune produse de igienă corporală, zilnic îmbrăcăminte.

Leysa notează datele fiecărui refugiat şi produsele pe care le-a primit. Ajutoarele trebuie împărţite echitabil. 20 de voluntari lucrează permanent la acest centru, iar la sfârşit de săptămână numărul acestora creşte.

Oamenii sunt agitaţi şi zgomotoşi. Cineva încearcă să răzbată prin mulţime cu două pachete de scutece pentru bebeluşi. Altcineva nu-şi găseşte cizme pentru iarnă. "Mai ales încălţăminte nu am avem", spune Lesya Lyfvynova. "Zilnic vin aici şi până la 250 de familii. Parcă nu se mai sfârşeşte...".

Alena s-a refugiat la Kiev la începutul lunii august. Haine pentru vreme rece n-a avut timp să-şi ia cu ea. Localitatea în care locuia, în apropiere de Lugansk, a fost atacată de separatişti. "N-am putut să iau nimic cu mine. Mama mi-a pus în geantă nişte medicamente pentru fiul meu bolnav şi-am fugit."

Nu vrea să-şi dezvăluie adevărata identitate. Se teme de ce ar putea păţi dacă se întoarce în locurile natale, aflate acum sub controlul separatiştilor. Ea este doar unul din cei aproximativ 80 000 de refugiaţi din zonele afectate de conflict. Deocamdată s-au retras la Kiev, dar nu ştiu ce-i aşteaptă de-acum încolo.

După sosirea refugiaţilor, în Kiev chiriile au crescut cu 10 - 20%. "Aproape toţi caută să închirieze ceva pentru maximum şase luni. Speră ca până atunci să treacă războiul şi să se poată întoarce la casele lor", spune agentul imobiliar Yulia Dzikh.

În scopul unei mai rapide şi bune coordonări, autorităţile locale au înfiinţat un centru pentru refugiaţi chiar la gara centrală. Dar cererea de locuinţe nu a putut fi acoperită, aşa încât refugiaţii nou sosiţi sunt sfătuiţi să se îndrepte către alte zone ale ţării, unde piaţa imobiliară nu este atât de solicitată.

Alena s-a cazat la nişte cunoscuţi din capitală. Ar vrea să-şi înscrie fiul la grădiniţă. Într-un cartier din oraş au fost înfiinţate grupe speciale pentru copiii refugiaţilor. Ar fi bine şi dacă şi-ar găsi ceva de muncă în următoarele săptămâni, ne mărturiseşte femeia în timp ce-şi caută haine la centrul caritabil din Kiev.

În sacoşele pe care le ţine în mână a pus deja o jachetă groasă, câteva pulovere şi jucării pentru Nikita. Semnează repede pentru lucrurile primite căci cele 30 de minute pe care le avea la dispoziţie s-au scurs. Iar coada din faţa centrului e încă lungă.