1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Refugiaţi în casele germanilor

Multe administraţii locale din Germania sunt copleşite de numărul mare al refugiaţilor pe care îi găzduiesc. Prin urmare, un politician conservator propune ca aceştia să fie cazaţi în locuinţe private.

O familie formată din doi adulţi şi un copil locuieşte într-un spaţiu de zece metri pătraţi. Naşterea celui de-al doilea copil se apropie. Bucătăria şi baia o împart cu alte 20 de persoane. Familia refugiată în Germania provine din nordul Caucazului. "M-am cutremurat când am văzut cum locuiesc", povesteşte Hans-Jürgen Bennecke. Bărbatul în vârstă de 70 de ani a hotărât să-i ia la el în spaţiu pe aceşti străini. A tratat cu autorităţile, le-a făcut contract de închiriere şi i-a invitat să stea la el în casă.

Acolo au locuit şapte luni de zile. "A fost o perioadă grozavă; o perioadă care m-a îmbogăţit cultural şi spiritual", mai spune Bennecke. Bărbatul îşi trăieşte bătrâneţea singur. În ultimii patru ani s-a implicat ca voluntar în serviciul de asistenţă pentru refugiaţi din apropierea oraşului Lüneburg.

"Celor care trăiesc singuri ca mine le recomand să ia refugiaţi la ei în spaţiu. Ar fi în avantajul ambelor părţi." Mult mai tânăr şi în putere, refugiatul găzduit l-a ajutat pe Bennecke la treburile mai grele. În contrapartidă, bătrânul a însoţit întreaga familie la autorităţi şi i-a ajutat să înveţe germana.

După mai multe luni petrecute în casa lui Hans-Jürgen Bennecke, refugiaţii au decis să se întoarcă acasă, în Caucazul de Nord. "Din cauza obstacolelor de natură birocratică din Germania au considerat că le-ar lua prea mult timp până să ducă o viaţă normală", povesteşte fosta gazdă.

Copiii şi femeile sunt cei mai afectaţi

Şi politicianul conservator Martin Patzelt (CDU) a găzduit mai mulţi refugiaţi. Acum, într-o scrisoare deschisă publicată pe pagina sa oficială, Patzelt le recomandă germanilor să-i urmeze exemplul. Situaţia în căminele de refugiaţi a devenit insportabilă mai ales pentru copii şi femei, meţionează politicianul.

În landurile în care CDU se află de multă vreme la guvernare, apelul lui Patzelt a suprins pe toată lumea. Nu de alta, dar acest model de asistenţă oferită refugiaţilor e aproape regulă în unele regiuni. Fiecare land federal decide singur felul în care se ocupă de refugiaţi, cât şi unde îi adăposteşte.

Astfel, pe când în landul Renania Palatinat doar 8% dintre străini sunt cazaţi în cămine, în Saxonia numai 29% dintre ei au şansa de a locui în apartamente proprii. De regulă, căminele pentru refugiaţi sunt situate în afara marilor oraşe şi sunt dotate foarte simplu.

Reguli severe în Renania de Nord-Vestfalia

În unele landuri federale, ca Renania de Nord-Vestfalia, refugiaţilor li se interzice să locuiască la persoane particulare. Excepţie fac străinii ale căror gazde le sunt şi rude.

Pe fondul creşterii continue a numărului de refugiaţi, pentru administraţiile locale împovărate financiar - ca Duisburg de exemplu - cazarea acestora în altă parte decât în clasicele cămine ar fi cea mai bună soluţie. Oraşul Duisburg a intrat în atenţia opiniei publice şi, în acelaşi timp, a început să fie aspru criticat din cauza modului în care îi tratează pe refugiaţi: ca spaţii de cazare acestor oameni li s-au pus la dispoziţie numai corturi.

Migranten Asylbewerber Flüchtlinge Zeltstadt Ruhrgebiet Duisburg

"Azilul" din Duisburg

"Corturile de campanie duc cu gândul la starea de urgenţă, la catastrofe. Mesajul pe care aceste adăposturi îl transmit este înfiorător", afirmă liderul organizaţiei Pro Asyl, Günter Burkhardt. În cele din urmă, oraşul Duisburg a renunţat la această practică.

"Administraţiile locale şi de land ar trebui să-şi dea silinţa să sporească numărul locuinţelor la preţuri accesibile", solicită Pro Asyl. "Până acum, sistemul de asistenţă pentru refugiaţi a fost axat pe descurajarea, nu pe integrarea acestor oameni."

Alte reguli, alte perspective

Jürgen Neuwirth locuieşte în sudul Germaniei. Îşi împarte locuinţa cu doi studenţi. În vacanţă, când colega de apartament era plecată, Neuwirth a găzduit un refugiat iranian. "În cămin avea senzaţia că îi cade tavanul în cap", povesteşte el. Toţi prietenii iranianului trăiau în oraş. Drumul de la cămin până în centru dura 45 de minute. Transportul în comun costă mult, iar un refugiat dispune de foarte puţini bani.

Neuwirth a savurat perioada în care iranianul a locuit la el, însă a trebuit şi să facă anumite compromisuri. Traiul la comun nu e uşor, subliniază Neuwirth, care se teme că mulţi germani acceptă să găzduiască refugiaţi numai din raţiuni financiare.

Politicianul Martin Patzelt (CDU) intenţionează să-şi prezinte propunerea în Bundestag. Dacă va avea succes, Antonia Kreul de la Consiliul pentru Refugiaţi al landului Renania de Nord-Vestfalia nu va mai fi nevoită să dezamăgească pe nimeni: "Foarte des mă sună oameni care ar vrea să preia refugiaţi. E destul de trist să le spun de fiecare dată că, la noi în land, aşa ceva nu se poate."