Reforme în diplomaţia românească

Ministrul de Externe şi-a anunţat programul încă din momentul instalării sale. Dar a făcut-o în termeni generali, care permiteau destule interpretări. Se pare însă că şeful diplomaţiei române este într-adevăr ”un om foarte hotărît” aşa cum singur se prezenta de curînd în faţa parlamentarilor europenei. De altfel întreaga conducere a ministerului a fost primenită oferind o garanţie pentu continuarea reformelor. Răzvan Mihai Ungureanu este secondat de Teodor Baconsky, de Valentin Naumescu şi Anton Niculescu, oameni care s-au remarcat prin merite intelectuale de excepţie şi printr-o activitate diplomatică deja foarte bogată. Răzvan Mihai Ungureanu şi Teodor Baconsky sînt tinerii promovaţi cu 8 ani în urmă de Andrei Pleşu, care a revenit astăzi el însuşi într-o poziţie influentă cît priveşte diplomaţia românească. S-ar putea spune că asistăm la o combinaţie foarte reuşită de la care românii aşteaptă un mandat de excepţie.

Procesul de înnoire a ministerului şi de înlăturare a diplomaţilor din epoca comunistă sau post-comunistă, care a reprodus în mare măsură vechile modele, începuse în perioada ministeriatului Plesu, care nu avut însă decît vreo doi ani la dispoziţie. Răzvan Mihai Ungureanu încearcă aşadar să reia lucrurile de acolo de unde au fost lăsate. În primul rînd toţi cei care au împlinit vîrsta de pensionare, deşi ar mai putea rămîne în posturi, vor fi rechemaţi la Bucureşti sau pensionaţi dacă lucrează în Centrală. Este un criteriu obietiv şi greu de contestat, deşi nu vîrsta este cea care interesează. Obiectivul real este acela ca diplomaţia românească să fie în sfîrşit epurată de funcţionarul tipic de ambasadă, incompetent şi preocupat de mici învîrteli, care îşi rotunjeşte veniturile, altfel modeste, făcînd contrabandă cu valiza diplomatica de conivenţă cu angajaţii SIE.

Proiectul a creat deja nelinişte în minister, mai ales că el are în vedere şi rechemarea ambasadorilor care au fost numiţi în ultimile sale luni ale anului 2004 de PSD. E vorba de tot felul de persoane care nu au încăput pe listele electorale şi care au fost consolate cu diferite misiuni diplomatice.

Un alt proiect important al reformei va fi acela al reabilitării Academiei Diplomatice. Pusă pe picioare în timpul ministeriatului Pleşu, Academia este astăzi o şcoală de nivel modest în care se înscriu funcţionari mărunţi din minister fără calificări intelectuale cu speranţa de a pleca după aceea în misiuni externe. Academia dipomatică ar fi trebuit să fie însă principala poartă de intrare în diplomaţie, iar selecţia oamenilor ar fi trebuit să fie la un nivel maxim de exigenţă. Din cîte ştim consilierul prezidenţial Andrei Pleşu, este în continuare preocupat de aceste subiecte şi în mod deosebit de reabilitarea Academiei, aşa încît ne putem aştepta ca el, din poziţia sa de la Cotroceni, să impulsioneze desfăşurarea proiectelor.