1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Reforma statului trebuie susţinută de o reformă a clasei politice

8 iulie 2010

Rezistenţa la reforme, la acele schimbări structurale care ne obligă să abordăm altfel realitatea, este o atitudine care ne caracterizează şi care dăinuie.

https://p.dw.com/p/ODvQ
Imagine: picture-alliance/ dpa

Privirea aceasta generală trebuie aţintită însă mai ales asupra clasei politice. Pentru că tocmai politicienii, care ar trebui să promoveze şi să impună reformele în societate, sînt primii care le ignoră sau se împotrivesc să le aplice.

Reforma statului este tema majoră pe care preşedintele Traian Băsescu a înscris-o pe agenda publică încă înaintea alegerilor prezidenţiale. Referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari şi parlament unicameral a fost un real succes pentru preşedinte, care desigur că i-a adus şi un număr substanţial de voturi. Dar lucrurile s-au oprit aici, iar eu nu cred că acest subiect va fi reluat prea curînd.

Scuza oficială a politicienilor ar putea fi aceea că actuala criză economică a ofilit orice intenţie de dezbatere publică pe această temă. Însă această scuză nu stă în picioare, pentru că tocmai criza prin care trecem ar trebui să ne oblige să reformăm instituţiile statului, pentru ca acestea să fie într-adevăr eficiente şi în interesul cetăţeanului.

Reforma statului ţine, se înţelege, de voinţa politică. Iar aici intrăm deja într-un cerc vicios, pentru că partidele care au guvernat

de-a lungul a 20 de ani nu au avut nici un interes să îşi piardă tocmai clientela politică din structurile stufoase ale statului. "Baronii" partidelor au făcut cele mai bune afaceri cu statul, la fel ca şi protejaţii lor din lumea afacerilor. Avem şi acum angajaţi ai ministerelor care fac parte din consiliile de administraţie ale unor societăţi cu capital de stat. În plus, refuzul parlamentarilor de a-şi face publice afacerile cu statul, aşa cum prevedea modificarea Legii Agenţiei Naţionale de Integritate, este un alt exemplu elocvent în sensul celor spuse.

Dar reforma de substanţă a statului ar trebui să înceapă cu schimbarea Constituţiei. Pînă cînd legea fundamentală nu va delimita clar atribuţiile preşedintelui în raport cu atribuţiile guvernului şi parlamentului, pînă cînd întregul text constituţional nu va avea o formulare limpede, neinterpretabilă, ne vom afla mereu în situaţia în care Curtea Constituţională va fi chemată să judece orice lege care nu este convenabilă Opoziţiei.

Întrebarea care se pune este dacă partidele politice sînt preocupate de o astfel de reformă profundă a statului. Prin programul de guvernare, Partidul Democrat Liberal şi-a asumat acest obiectiv. Cel care împinge partidul din spate, preşedintele Traian Băsescu, pare a fi în continuare preocupat de realizarea acestui ţel.

Începe însă să se vadă că o parte din partid nu îl mai ascultă. "Baronii" din PDL şi din guvern se simt prea puternici pentru a ceda o felie din putere unor oameni politici tineri, promovaţi de preşedinte.

Dincolo de orice speculaţie, o reformă a statului nu poate fi susţinută decît printr-o reformă a clasei politice.

Autor: George Arun
Redactor: Rodica Binder