Reforma serviciilor de informaţii, pusă la gheaţă

Rivalitatea dintre preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Călin Popescu Tăriceanu a împiedicat adoptarea unei reforme mai cuprinzătoare a serviciilor de informaţii. De aceea, astăzi, după 4 ani de la declanşarea dezbaterii, se vorbeşte încă despre adoptarea unor legi în domeniu.

Deputatul PD-L, Cezar Preda, preşedinte al Comisiei de supraveghere a SRI şi care coordonează totodată o comisie însărcinată să redacteze o nouă legislaţie pentru serviciile de informaţii, a declarat astăzi că şi-a propus ca „în această legislatură să elaboreze un pachet de securitate naţională care să fie viabil 10-15 ani de aici înainte.

„Aceste legi", a mai spus Cezar Preda, "nu vor avea sub nici o formă conotaţii sau influenţe majore politice, ci vor fi un pachet legislativ care să întrunească consensul politic în România“.

El a mai făcut şi următoarea precizare :

„Termenul comisiei este de 18 luni, noi credem că vom prezenta Parlamentului României un pachet de legi la 1 septembrie 2010, să intre în dezbaterea parlamentară. Pînă atunci nu există nici o premisă să poată fi încheiat mai repede pentru că, iată, urmează camapania electorală“.

Prin urmare, ştirea nu este că se lucrează la o nouă legislaţie privitoare la siguranţa naţională, ci, dimpotrivă, că deocamdată procesul de reformă este îngheţat.

Preşedintele Traian Băsescu spunea marţi în Parlament că este nevoie de o nouă legislaţie şi a dat ca exemplu demilitarizarea serviciilor de informaţii fără de care procesul acesta nu poate fi început. Dar se pare că nimeni nu mai are sentimentul urgenţei. Acele lucruri care pretindeau în 2005 o urgentă reorganizare au fost de multă vreme îndeplinite.

Preşedintele Traian Băsescu a girat în 2005 un pachet de legi privind serviciile de informaţii (redactat de chiar juriştii acestor servicii), care a fost contestat vehement de PNL.

Liberalii au reclamat mai ales atenţia prea mare care se acorda, în opinia lor, „eficacităţii“ serviciilor în detrimentul libertăţilor civile. PNL a invocat mereu modul în care SRI interceptase convorbirile telefonice ale lui Dinu Patriciu şi implicit ale lui Călin Popescu Tăriceanu. Legile serviciilor de informaţii făceau de altfel, în mod discret, un tandem cu noul Cod de procedură penală care oferea şi procurorilor un spaţiu mai larg de manevră.

În acea ambianţă de rivalitate acerbă, prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu l-a însărcinat pe consilierul său în domeniul siguranţei naţionale, Marius Oprea, să redacteze un proiect alternativ, pe care acesta l-a şi redactat şi l-a propus Parlamentului.

Atîta doar, că nici acesta nu putea întruni majoritatea fără susţinerea PSD-ului, care profesa idei mai apropiate de cele ale preşedintelui Traian Băsescu. În perioada în care aceste proiecte erau pregătite în laboratorul serviciilor de informaţii, atît SRI cît şi SIE erau conduse de persoane provenite din rîndurile PSD.

Reforma a fost aşadar complet blocată. Totuşi, preşedintele a reuşit să-şi atingă obiectivele pe termen scurt, întrucît a instituit, prin decizie a CSAŢ, Comunitatea Naţională de Informaţii, care cuprindea sub aceeaşi umbrelă toate serviciile. Această nouă formulă organizatorică era cuprinsă şi în pachetul de legi trimis Parlamentului.

Prin urmare, liberalii au fost nevoiţi să conceadă preşedintelui Traian Băsescu „puterea netransparentă“, ei rezervîndu-şi „puterea transparentă“, aceea implicată în exerciţiul administraţiei guvernamentale şi în hotărîrile Legislativului.

Astăzi, în schimb, raporturile politice sînt mai puţin clare. Şi poate de aceea nimeni nu se mai grăbeşte să propună o nouă reformă.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Alexandra Sora