1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Reforma pactului de stabilitate monetară

In problema reformării pactului de stabilitate european, guvernul federal a reuşit să-şi impună ambele solicitări. Atît contribuţia netă a Germaniei la bugetul Uniunii Europene cît şi costurile reunificürii Germaniei vor fi pe viitor luate în consideraţie în aprecierea finanţelor statului, au decis nopatea trecută la Bruxelles miniştrii de finanţe ai Uniunii Europene . In acest fel Germania are timp mai multz să-şi micşoteze deficitul bugetar fără să fie sancţionată,după patru ani de nerespectare a limitei de 3 la sută din PIB.

Un acord pozitiv între stabilitate şi flexibilitate

Un acord pozitiv între stabilitate şi flexibilitate

Se întîmplă destul de rar ca cei ce păcătuiesc să se autopedepsească. De fapt de la început pachetul de stabilitate şi creştere economică pe care Berlinul l-a pus drept condiţie a renunţării la marca germană a reprezentat o construcţie eronată. Pentru că au existat şi există încă prea mulţi păcătoşi. Grecia sau Italia nu ar fi trebuit să fie primite niciodată în Clubul european dacă s-ar fi luat de la bun început în consideraţie criteriile de convergenţă ale Acordurilor de la Maastricht. Franţa a încălcat pactul de stabilutate din 2002 pînă în 2004. Portugalia în 2001, Olanda în 2003, Grecia permanent. Şi Germania, iniţiatorul Pactului din 2002 nu a mai reuşit să respecte limita deficitului bugetar de maximum de trei la sută din produsul intern brut. După înţelegerea din n opatea trecută ministrul de finanţe Hans Eichel poate socoti costurile reconstrucţiei din noile landuri federale drept poveri fiscale suplimentare. Si celelalte state vor putea cu multă fantezie să facă dovada că şi ele pot include o parte din deficite la cheltuieli excepţionale, încălcînd la rîndul lor rigurosul pact de stabilitate monetară. Slăbirea pactului de stabilitate nu este totuşi o licenţă pentru a face noi datorii,a declarat ministrul federal de finanţe Hans Eichel ,dar în ţările Uniunii Europene slăbirea rigurozităţii pactului este înţeleasă ca atare. Ideea pactului de stabilitate este aşadar moartă în faşă. Iniţial s-a vrut ca acest criteriu să fie unul permanent pentru a promova autodisciplina în politica bugetară. Ideea a fost şi aceea de a nu lăsa generaţiilor viitoare un imens munte de datorii, ca şi aceea de a semnaliza restului lumii că Uniunea Europeană are interes să aibă o monedă puternică şi stabilă. Din această idee de soliditate nu a mai rămas acum nimic. Si nu este nevoie să ai prea multă fantezie pentru a vedea spre ce se va îndrepta discuţia politică la Bruxelles în anii ce vin. Si anume asupra întrebării, ce ar mai putea fi consiedrat criteriu de excepţie. De exemplu cheltuielile pentru promovarea cercetării şi educaţiei. Va putea Franţa include în excepţii ajutorul de dezvoltare?. Nu pot fi oare considerate ca excepţii investiţiile în infrastructură pentru că vor folosi şi generaţiilor viitoare?. La Bruxelles a fost deschisă cutia Pandorei. Deocamdată spaţiul de circulaţie al monezii euro poate dovedi că şi fără respectarea de către membrii lui a criteriului de mare disciplină bugetară ,euro a devenit o monedă stabilă şi puetrnică. Această impresie înşeală însă. Pe piaţa devizelor euro este momentat atît de puternic doar pentru că acţionarii se tem de deficitul bugetului american şi evită dolarul. Dar nu preferă euro pentru că moneda europeană ar avea la bază o politică de stabilitate monetară şi o disciplină bugetară exemplară. Si într-adevăr în acest sens nu este absolut nimic de admirat.

  • Data 21.03.2005
  • Autoare/Autor Rolf Wenkel/ Catrinel Preda
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Xh
  • Data 21.03.2005
  • Autoare/Autor Rolf Wenkel/ Catrinel Preda
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Xh