1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Reforma Educaţiei, între prudenţa sindicală şi reformismul dreptei

Legea Educaţiei Naţionale, care face parte din pachetul pentru care Guvernul va angaja răspunderea în 15 septembrie, este o cale de mijloc între reformismul de tip Sarkozy şi conservatorismul sindical.

default

În ciuda negocierilor îndelungate sau tocmai de aceea, acest proiect de lege a suferit multe modificări pe parcurs, aşa încît efortul de a-l prezenta public abia de aici înainte începe. Cîteva lucruri ar putea fi spuse în primă instanţă.

O noutate absolută în tratarea Educaţiei

În primul rând este de remarcat că Legea Educaţiei Naţionale se bazează în bună măsură pe proiectele elaborate de Comisia prezidenţială condusă de Mircea Miclea, deşi lipsesc în general excesele „romantice“, ale acestuia. Proiectul Guvernului, introduce, pe urmele lui Mircea Miclea, o noutate absolută care constă în enunţarea necesităţii unei „educaţii permanente“ şi în crearea unor mecanisme instituţionale pentru susţinerea acesteia.

Guvernul a reţinut din proiectele iniţiale o prevedere interesantă, dar discutabilă – şi care va suscita cu siguranţă comentarii abia după adoptarea ei, aşa cum se întîmplă de multe ori. În contul fiecărui nou născut, se spune în proiect, statul va vira echivalentul a 500 de euro, care nu vor putea fi cheltuiţi pînă cînd copilul nu împlineşte 14 ani. Depozitul va primi dobînzi şi va putea fi sporit de părinţi în fiecare an prin orientarea a 2% din impozitul pe venit.

Dacă cei 500 de euro vor mai însemna ceva cu adevărat folositor sub aspect educaţional peste 14-15 ani şi cum vor fi ei cu adevărat cheltuiţi a rămas însă prea puţin discutat. (Se simte de pe acum lipsa unor dezbateri parlamentare).

Miclea propunea un proiect „vizionar“, inspirat de Jacques Attali

Este de notat totuşi că Guvernul a limitat „elanul“ Comsiei Miclea, care prevedea ca un post de televiziune şi un post de radio din cele existente şi finanţate public să fie dedicate, încă din primele 12 luni, exclusiv Educaţiei, după cum prevedea şi înfiinţarea unui Muzeu al Ştiinţei, cu filiale în toate cele 41 de judeţe, finanţate integral din bugetul de stat şi care să desfăşoare ample programe educaţionale pentru toţi cetăţenii. Guvernul a reţinut din toate acestea obligaţia unui post public de TV şi a unuia de radio de a difuza măcar o emisiune educativă pe zi.

Comisia Miclea care a lucrat în izolare şi în ambianţa unor proiecte „vizionare“,– după cum le-a numit preşedintele Traian Băsescu, – aşa cum sînt bunoară rapoartele lui Jacques Attali privind viitorul societăţii europene, a fost nevoită să suporte testul realităţii.

Probabil că mai ales la aceaste elanuri se referea rectorul UBB, Andrei Marga, atunci cînd a criticat extrem de sever munca echipei Miclea. (Într-adevăr se poate constata că rapoartele Comisiei prezidenţiale conduse de Mircea Miclea sînt influenţate în bună măsură de rezultatele Comisiei condusă în Franţa de Jacques Attali – „Rapport de la Commission pour la libération de la croissance française : 300 décisions pour changer la France“ din 2007-2008.)

Proiectul Guvernului reţine şi perspectiva PSD şi a sindicatelor

E adevărat ca legea pe care o asumă Guvernul include şi statutul personalului didactic, care lipsea complet din proiectele Miclea şi care reprezintă mai ales o preocupare sindicală, preluată de PSD şi de ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu.

De exemplu, subiectul evaluării şi al criteriilor de salarizare a fost rezolvat într-un mod conservator, păstrîndu-se regula actuală a studiilor, a vechimii şi gradelor didactice. Sindicatele din şcoli au fost panicate de propunerile comisiei Miclea, care aboleau practic criteriul vechimii în învăţămînt, în schimbul unor evaluări periodice, extrem de controversate.

Proiectul Guvernului permite de asemenea profesorilor universitari să rămînă în activitate pînă la 70 de ani, cu acordul conducerii universităţii. Sindicatele l-au acuzat de fapt pe Miclea că manifestă atît prin criteriile de salarizare cît şi prin limitele de vîrstă un fel de „jeunism“, adică o implicită discriminare a vîrstnicilor.

În fine, proiectul asumat de Guvern este vast, întrucît incorporează absolut toate aspectele legate de educaţie. Legea va intra în vigoare îndată după publicarea ei în Monitorul Oficial, dar nu va fi aplicată, efectiv, decît din septembrie 2010. Rămîne aşadar timp să fie cunoscută şi dezbătută, deşi acest lucru se va produce post-factum.

Autor : Horaţiu Pepine

Redactor : Ovidiu Suciu