1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Reforma administrației

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti30 noiembrie 2015

Reforma administrației nu poate fi realizată decât în legătură strânsă cu reforma educației și a învățământului superior.

https://p.dw.com/p/1HEf7
Dacian CioloșImagine: picture-alliance/dpa/R. Ghement

Noua guvernare va fi despre reforma administrației. Așa a promis prim-ministrul Dacian Cioloș. Nu am aflat deocamdată cum va fi realizată această reformă. Totuși intențiile reformiste par a fi reale, așa cum a dat de înțeles și ministrul economiei, Costin Borc, care a vorbit la Digi24 despre deprofesionalizarea birocrației românești. Ministrul nu s-a încurcat în menajamente și a renunțat la orice complezență. Funcționarii publici, a spus el, sunt prost plătiți, deprofesionalizaţi și se denunță unii pe alții într-o competiție cu efecte otrăvitoare. Prin contrast, angajații din mediul privat (multinaționale) sunt eficienți, au o etică a muncii și sunt desigur mai bine plătiți. Descrierea e corectă, dar care ar fi remediile? Ministrul economiei, Costin Borc, a sugerat creșterea salariilor și evaluarea periodică. Nu e rău, dar ar fi două observații de făcut.

Prima a făcut-o economistul Bogdan Glăvan, care a atras atenția asupra diferenței esențiale dintre ”managementul pentru profit și managementul birocratic”. În esență, susține profesorul de economie citând un clasic al liberalismului, nu avem criterii sigure după care să evaluăm randamentul funcționarului, căci ”În administraţia publică nu există nici o legătură între venituri şi cheltuieli. Serviciile publice doar cheltuiesc bani…În administraţia publică nu există preţ pe piaţă pentru rezultate. Acest lucru face indispensabilă operarea birourilor publice conform unor principii total diferite de cele aplicate pentru obţinerea profitului…” (Ludwig von Mises apud B. Glăvan).

Iată de ce e bună teoria. Ne ajută să privim lucrurile clar și distinct. Într-adevăr, nu-l putem compara pe funcționarul de la Ministerul Economiei cu angajatul de la Holcim. ”Chiar și cei mai talentați și harnici oameni din lume, angajați la stat, mai scrie Bogdan Glăvan, nu vor putea avea aceleași rezultate ca cei din companiile private, deoarece există o diferență de natură între birocrația publică și cea privată. Prima nu are drept scop obținerea profitului.”

Economiștii au dreptate, dar asta nu înseamnă că reforma e fără speranță și că nu ar trebui făcută. Ministrul Costin Borc este singurul om din actualul cabinet care vine cu o perspectivă complet nouă, din afara birocrației de carieră, și ar trebui să fie sprijinit în ceea ce intenționează să intreprindă. Chiar dacă un funcționar public nu se va mișca la fel de repede ca un om din privat, el va trebui totuși să rezolve problemele încredințate într-un timp și într-un mod rezonabil. Prin ”rezonabil” înțelegând aici ceva ce ține de experiența și percepția societății.

Dar acum intervine a doua observație. A mări salariile și a face cursuri de perfecționare și evaluări periodice este un lucru bun, dar să nu uităm că răul din birocrația românească se găsește în primul rând în sistemul de recrutare. Angajările se fac după criterii numai formal îndeplinite, cum ar fi diplomele. Și iarăși ne întoarcem la vechea poveste: în ultimii 20 de ani s-au înmulțit universitățile ca ciupercile după ploaie, cu unicul scop de a crea diplome pentru angajările în sistemul public. Nu contează dacă cineva a absolvit o facultate decentă sau una fictivă câtă vreme diploma e legal valabilă. Multă lume s-a angajat în sistemul public pe un post inferior, după care s-a înscris la o ”particulară”, a absolvit-o fără mari bătăi de cap și a avansat apoi pe o poziție superioară în aceeași instituție. Nu e lipsit de importanță că și aceste ”particulare” sunt dedicate și sunt arondate anumitor instituții, ca dovadă că există de fapt o întreagă încrengătură de interese corelate.

Pe scurt, în sistemul public lucrează mulți oameni care nu au din start pregătirea și calitățile necesare unei performanțe ”rezonabile”. În cazul multora dintre aceștia, training-urile sunt inutile mai ales când aceste cursuri de perfecționare sunt ele însele organizate de formă. Prin urmare situația e mai gravă decât pare și nu poate fi rezolvată pe termen scurt. Prim-ministrul a manifestat intenția de a crea o școală de administrație – o idee excelentă, dar insuficientă. Ar mai trebui ca reforma administrației să fie realizată în legătură strânsă cu reforma educației și a învățământului superior. Degeaba faci o școală de administrație, căci a doua zi vor apărea alte trei-patru particulare cu același profil care vor pretinde că oferă diplome echivalente. Problema este ca Ministerul Educației să înceapă cu adevărat curățenia: să închidă toate universitățile care nu îndeplinesc condiții ”rezonabile”. Apoi ar trebui să reziste tuturor presiunilor și să ierarhizeze cu adevărat facultățile care vor fi reușit să rămână în funcțiune după prima triere. Pentru asta e nevoie de multă hotărâre și curaj, dar fără aceste operații chirurgicale toate promisiunile legate de reforma administrației vor rămâne o vorbă goală.