Reforma în Justiţie

Ministrul Justiţiei Cristian Diaconescu a predat astăzi în cadrul unei ceremonii o parte din atribuţiile sale către forul magistraţilor. Dacă pînă acum Ministerul de Justiţie şi în ultimă analiză partidele politice aveau un cuvînt greu de spus în cariera magistraţilor, prin mecanismele de numire, promovare şi sancţionare, de acum încolo aceste prerogative vor fi exercitate de Consiliul Superior al Magistraturii. Miza acestei reforme este majoră. Puterea politică îşi desemna clienţii în fruntea diferitelor instanţe, după cum putea să sancţioneze un magistrat care ar fi dat sentinţe neconforme cu interesele sale politice. Istoria post-comunistă a României este plină de exemple privind modul în care puterea politică a manevrat puterea judecătorească. Lipsa de independenţă puterii judecătoreşti a fost de altfel una dintre principalele obiecţii ale Comisiei Europene în toţi anii de cînd au început negocierile de aderare cu România. Reforma actuală a fost adoptată în cîteva luni sub imperiul urgenţei. Chiar dacă dezbaterile pe această temă datează de foarte mulţi ani, abia criza intervenită la începutul anului în relaţia dintre Bucureşti şi Bruxelles a pus lucrurile în mişcare.

Investirea CSM cu atribuţii lărgite în administrarea Justiţiei este un eveniment important al reformei instituţionale din România. Totuşi puneera în practică a reformei a urmat căi sinuoase şi înşelătoare. De exemplu, numirea judecătorilor la Înalta Curte de Justiţie şi de Casaţie a urmat regula veche, care a permis ingerinţa politicului, deşi Guvenul acceptase, verbal, principiile reformei. Aşadar asistăm deocamdată la o realitate hibridă care va mai supravieţui o vreme, dacă ne gîndim că însăşi componenţa CSM-ului a fost stabilită în Parlament prin procedee care au provocat multe contestaţii. Instituţii noi încearcă să se altoiasca pe cele vechi şi deprinderi vechi se amestecă încă cu intenţiile reformatoare.

În sfirşit legile recent adoptate continuă să suscite controverse. Secretarul general al CSM, judecătorul Dan Lupaşcu a fost şi el de acord că Justiţia nu este pe deplin independentă, de vreme ce bugetele instanţelor de judecată sînt administrate pe mai departe de Ministerul de Justiţie. Subiectul acesta a fost dezbătut pe larg, Opoziţia şi mai multe organizaţii ale societăţii civile acuzînd Guvernul că nu doreşte să renunţe integral la pîrghiile de influenţare a Justiţiei. În negocierile cu Uniunea Europeană, România mai are de încheiat patru capitole printre care şi cel privitor la Justiţie şi Afaceri Interne.